Uniunea Europeana, al doilea Babilon.

25 August, 2007

Bogdan Mateciuc, 11 iulie 2007

Au trecut doi ani de când europenii au respins Tratatul Constitutional al Uniunii. O lovitură care i-a pleznit pe politicienii si birocratii de la Bruxelles. Acestia au făcut eforturi să reînvie proiectul, însă fără rezultate… pentru ei. Astăzi se pune din nou pe tapet Constitutia unională, într-un nou efort de constituire a noului mega-stat. Problema e că, fiind redenumită „Tratat de Reformă”, soarta ei nu va mai fi decisă de popoare.

Acest nou Tratat de Reformă este în esentă aceeasi Mărie cu altă pălărie – criticii spun că grosul documentului a rămas neschimbat. Potrivit lui Bertie Ahern, premierul irlandez, tratatul de reformă este „90 la sută acelasi” cu fostul tratat constitutional. Oricum, întrucât din punct de vedere tehnic nu este o constitutie, sefii de guvern l-ar putea adopta fără a mai întreba populatia, creându-si astfel sanse considerabile de reusită. La fel ca tratatul constitutional, tratatul de reformă stabileste un presedinte permanent al Uniunii, precum si un sef pentru politica externă. De asemenea, se anulează drepturile nationale de veto în peste 50 de domenii, se sporesc atributiile Parlamentului Unional si ale Comisiei Unionale si i se acordă Uniunii statutul de „entitate juridică”, având astfel puterea să încheie tratate internationale.

Pentru multi europeni, constitutia unională reprezintă o pierderea a suveranitătii si identitătii nationale. Documentul este enorm, având aproximativ 500 de pagini, fiind menit a simplifica gestionarea treburilor la nivel unional. Criticii afirmă însă că este prea lung si prea complicat. Este redactat într-un jargon foarte tehnic, care s-a dovedit dificil chiar si pentru experti si cu atât mai mult pentru publicul larg.

José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Unionale a descris recent Uniunii prin cuvintele: „Noi nu suntem Statele Unite ale Europei – noi suntem unici în istoria omenirii!! [Câtă arogantă!] Uneori îmi place să compar Uniunea cu crearea unor imperii. Avem dimensiunea unui imperiu, dar diferenta constă în faptul că imperiile s-au instituit prin fortă, având un centru care impunea dictate. Ceea ce avem noi astăzi este primul imperiu neimperial”. Se pare că Barroso scapă din vedere ceva evident: ignorând rezultatul voturilor populare si împingând înainte tratatul, liderii uniunii nu fac altceva decât să creeze cu forta un nou imperiu. Alegătorii au respins constitutia, însă se pare că aceasta va fi oricum implementată.

În ultimii ani, Uniunea a devenit tot mai mult o uniune politică si economică. S-a unificat si întărit piata economică, s-a creat o monedă comună si s-au creat atât un legislativ unional, cât si un sistem juridic. Unii au sugerat că Uniunea ar reprezenta o nouă versiune a Imperiului Roman. Este interesant de remarcat faptul că prin introducerea Euro, „Europa” are din nou o monedă unică, de la Cezar încoace. Au mai fost încercări în trecut, în special din partea lui Napoleon Bonaparte (mai apoi Hitler, n.r.), dar fără succes.

Dacă tinem cont de profetiile mai vechi sau mai noi referitoare la noua ordine mondială, nu se poate să nu sesizăm felul în care evolutiile la nivel de Uniune reprezintă pasi către realizarea unui sistem politic unic si dictatorial, prin care o mână de „iluminati” îsi impun vointa asupra popoarelor. Desi mai sunt unele obstacole de trecut până la a avea solidaritatea mult visată de acei politicieni, imposibilul deja s-a realizat. În locul zidului care despărtea cândva estul de vest avem azi o fortă economică si politică în crestere. Oare ar trebui să ne bucurăm?


Parafraza.

16 August, 2007

„Un stat national plin de vigoare nu are nevoie de multe legi in interior, pentru ca cetatenii au pentru el afectiune si atasament; un imperiu supranational care stapaneste niste sclavi nu poate impune corvoada supusilor sai decat prin constrangere. UE fiind o colonie de sclavi nu are cetateni, ci cel mult supusi. Ea nu are drapel national; n-are decat o marca de fabrica, introdusa printr-un decret al autoritatilor si protejata prin dispozitii legislative. Acest suprastat, pentru a continua sa traiasca e obligat sa reduca din ce in ce mai mult drepturile de suveranitate ale tarilor membre, nu numai din motive materiale, ci si din ratiuni psihologice. Caci prin politica de deturnare financiara, el trebuie, fatalmente sa ridice statelor si ultimele drepturi daca nu vrea ca nemultumirea generala sa izbucneasca sub forma unei revolte deschise.”

Textul de mai sus reprezinta o parafraza la o analiza politica privind situatia de dupa primul razboi mondial a Germaniei.


Divide et impera.

6 August, 2007

Acest dicton antic isi pastreaza intacta actualitatea, iar politica UE nu face decat sa-l confirme pe zi ce trece. Unul dintre scopurile nedeclarate (dar evidente pentru toata lumea) ale UE il reprezinta distrugerea statelor nationale europene, pentru a putea fi inghitite mai usor de vastul Imperiu in devenire. Unul dintre mijloacele preferate de UE in atingerea acestui scop, il reprezinta regionalizarea, federalizarea si autonomizarea diferitelor provincii din statele europene.Cazul Iugoslaviei este unul aparte, dar plin de invataminte. Un stat federal puternic, care constituia un ghimpe in coasta viitoarei UE, a fost distrus cu ajutorul unei politici subversive care a exacerbat tensiunile etnico-religioase ducand la un razboi distrugator. A urmat interventia NATO din 1999 care a pus la pamant ceea ce mai ramasese intact. Nu e deci de mirare, ca acum, Serbia ingenuncheata a inceput „negocieri de aderare” la UE. Cu alte cuvinte: va facem bucatele, apoi va integram prin parti! O „stralucita” lectie de istorie scrisa cu sangele a zeci de mii de morti.

Cehoslovacia s-a destramat prin buna intelegere. „Modelul” yugoslav nu a functionat in Romania, desi s-a incercat aplicarea lui in 1990. Din pacate insa, noi ne-am distrut singuri tara si am pus-o plocon la picioarele UE, cu un entuziasm demn de cauze mai bune. Iar acum, a inceput procesul de regionalizare a Romaniei prin creearea unor asa-numite „euroregiuni de dezvoltare”, un eufemism care semnifica federalizarea tarii noastre.

In Italia, de exemplu, regiunile au parte de o autonomie tot mai ridicata. Chiar si in Marea Britanie, Scotia, Anglia, Irlanda de Nord, Tara Galilor au parte de autonomie extinsa. Dupa autonomia aproape totala obtinuta de Catalunia in urma cu doi ani in cadrul Spaniei, iata ca a venit si randul Belgiei sa se confrunte cu aceeasi problema.

Tema divizarii a fost lansata chiar de premierul tarii. Tensiunile dintre flamanzi si valoni au ajuns la punctul maxim, iar reformele pe care premierul belgian Yves Leterme doreste sa le puna in aplicare cat mai repede (este vorba de acordarea unor puteri sporite parlamentelor regionale) schiteaza deja certificatul de deces al Belgiei. Gafand cu seninatate, mai mult sau mai putin voit, Leterme a declarat ca „Belgia este un accident al istoriei”. Flamandul Leterme a explicat ca parlamentele din cele trei regiuni (Flandra, Valonia si Bruxelles) ar putea obtine dreptul de a stabili taxele si impozitele, prerogative care ar consfinti destramarea Belgiei. Pozitia premierului nu este cu nimic surprinzatoare. Leterme a fost premier al regiunii flamande inainte sa fie desemnat de regele Albert al II-lea sa formeze un guvern national dupa alegeri. Drept urmare, el este acuzat de francofoni (valoni) ca incearca sa sape groapa statului belgian pentru a ramane la conducerea unui stat flamand puternic.

Nu e de mirare ca Belgia, unde se afla capitala Imperiului UE, este pe cale de a fi impartita. Politica UE isi vadeste pe zi ce trece eficienta distructiva. Prin manevrarea discretionara a unor importante fonduri banesti catre „euroregiuni”; printr-o propaganda desantata dar utila scopurilor sale; prin promovarea unei imigratii nestavilite neeuropene; prin impunerea unei ideologii de factura totalitara, political corectness, care condamna orice sentiment national; statele nationale europene au fost subminate pe zi ce trece. Sa nu ne amagim – timpul e scurt. Cand „constitutia UE”, indiferent ce nume eufemistic va purta, va fi impusa popoarelor europene (fiindca de referendumuri nu se mai pune problema dupa „esecurile” din Olanda si Franta), nu va mai exista in Europa decat un singur stat: UE. (Sigur, vor mai exista tarile nealiniate, Elvetia, Norvegia, Islanda.. dar nu se stie cat mai pot rezista in fata Monstrului! Probabil ca nu prea mult.)


Google


Remarci dureroase la 8 luni de la „aderare”.

5 August, 2007

Aderarea României la U.E. este un „moft” care ne va costa foarte mult din punct de vedere economic, social si national… Tara noastra va fi întotdeauna în „urma”, iar aceasta „urma” va deveni din ce în ce mai discrepanta, mai înecacioasa si greu de suportat de catre –cine?- poporul român, evident!

Sa ne gîndim la simplul fapt ca, la ora actuala România nu mai are…economie nationala! Cîte ramuri industriale mai au reprezentare autohtona majoritara sau totala, capital românesc macar în proportie de 50%? Ce mai produce România? Ce mai este „made in Romania” la ora actuala? Nimic! Totul este un „talmes-balmes” de natii si natiuni; suntem doar „vaca” buna de muls a strainilor! Acestia exploateaza de la bogatiile solului si subsolului, pîna la bogatiile materiei cenusii românesti, de parca ar fi pe mosia lor! Nu mai suntem nici macar grînarul Europei! Seceta si iresponsabilitatea guvernantilor au pus agricultura la pamant. Daca te duci intr-un supermarket, majoritatea produselor agricole sunt de import. Pietele taranesti avem grija sa le distrugem singuri.

Suntem ca acum o suta de ani, exportam la preturi mici, importam la preturi mari, avem credite în valuta, rezultatul? Datoria externa a României creste pe zi ce trece! Acum o suta de ani aveam, cel putin, o politica protectionista, acum Dumnezeu cu mila, o vindem si pe „mama” la cît o fi ca sa nu „murim de foame”. Si culmea, mai ies si bani pentru „comisionari”, din toata aceasta afacere…

Sa luam, în paralel, situatia aderarii României la NATO. Cu ce ne-am ales? Cu un mare fund întors cînd a fost vorba sa se ia masuri împotriva Ucrainei în problema Canalului Bîstroe! Avem voie sa dam carne de tun, dar n-avem voie sa ne cautam dreptatea si nici nu avem voie sa pretindem o eventuala interventie pe motiv de „treburi interne”! Ce are NATO cu un eventual conflict politic sau chiar militar al României cu Ucraina?

Calculele economice n-au nimic în comun cu cele politice! Cum va putea România sa aiba o economie mai avansata în 2010 fata de 2007! În trei ani vom fi imperiu? Ce poate face o tarisoara ca asta într-o perioada atît de mica de timp (cu atîtia „farisei” la guvernare)?
Intrarea în U.E. nu-nseamna decît acceptarea de „buna voie si nesiliti de nimeni” sa fim supti de tarile dezvoltate (care vor fi si mai dezvoltate!), de a îngenunchea pîna la umilinta în fata lor pentru tot felul de promisiuni („abureli”) care nu-si vor avea finalitate.
Dar cum dlui prim-ministru i-ar „place” (citez din clasici în viata!) sa obtina un comision mic si el acolo din toata afacerea, ce rost are sa amîne ceea ce au început altii, în aceleasi scopuri!

O ultima opinie: incep sa inteleg, din crimpeie de informatii, cu ce pret vom intra in UE – se pare ca aproape toate amendamentele dezavantajoase pentru Romania care fusesera depuse la Parlamentul european nu si-au mai avut rostul pentru ca au fost acceptate in documentele negociate toate conditiile cerute de komisari. Basescu incearca probabil sa-si puna deoparte o mica politza de asigurare pentru momentul scadentelor dramatice prin mentionarea cu jumatate de gura a posibilitatii unor renegocieri. Poporul roman habar n-are la ce se angajeaza guvernantii in numele sau.

Cea mai stupida farsa care i s-a servit populatiei in anii dinaintea lui 2007 a fost cea a asa-ziselor emotii si incertitudini ale aderarii la Uniunea Europeana. Si asta n-am remarcat-o numai noi, ci foarte multa lume. Chiar un articol din marele ziar german ,,Die Welt“ (adica ,,Lumea“) se intituleaza ,,Extinderea ca farsa“. ,,Ne dati economia – va dam aderarea!“ – suna titlul unui articol publicat în presa româna de Ilie Serbanescu, fost ministru. Si, pas cu pas, s-a urmarit aceasta tinta. Am asistat, cel putin 5 ani de zile, la un teatru de prost-gust, în care Uniunea Europeana se preface ca ne tine cu sufletul la gura pîna în ultima clipa, iar regimurile de la Bucuresti simuleaza îngrijorarea fata de niste pericole pe care, în final, le depasesc. În ceea ce o priveste, România nu îndeplineste, practic, nici un criteriu: nici cel politic, nici cel economic, nici cel al justitiei si afacerilor interne. Îndeplineste, însa, un alt fel de ,,criteriu“: cel al coruptiei. În sensul ca a acceptat ca strainii sa-i ia totul, pe nimic: agricultura, industria, flota, otelul, aluminiul, cimentul, petrolul, distributia gazelor si a energiei electrice, bancile de bani si bancile de organe – acestea au intrat în Uniunea Europeana cu mult înainte de 1 ianuarie 2007, dar sub alt pavilion, cu alti stapîni. Aceasta coruptie, din punctul de vedere al unor oficiali europeni, nu e o bila neagra, ci o bila alba. Ea nu trebuia eliminata, ci desavîrsita. Si a fost, ca dovada privatizarile frauduloase facute de toate regimurile politice si mituirea Mafiei straine si a unor reprezentanti ai organismelor internationale. Pentru cei care nu stiu, în aproape 17 ani trecuti de la lovitura de stat din decembrie 1989, privatizarile de tip mafiot au adus României o paguba de peste 60 de miliarde de euro! Iar unele privatizari au fost, în realitate, etatizari, adica un transfer criminal din proprietatea Statului Român în proprietatea altor state (vezi cazurile Petrom, Dacia etc.).

Auzirati dvs de omul ala din Timisoara ce dadu foc la steagul UE de pe primarie? Vandal, vandal dar cred ca avea dreptate cu doua aspecte:
1. Nimeni nu a facut referendum national pt aderare. Nimeni nu ne a întrebat pe noi trogloditii cu pene si blana. Asa de kiki macar.
2. Unde e legea ce permite arborarea de alte steaguri pe primariile ce traiesc din ban public?
De ce se subîntelege ca trebuia sa aderam oricum? E totusi un pas crucial cu implicatii majore. Si în plus de ce textul negocierilor ce au dus la acel „verde” din partea Parlamentului Europei e tinut la secret fata de popor? Si de ce orice îndoiala a cuiva referitoare la aderare/UE este din oficiu erezie, ca si punerea în discutie a holocaustului? Criticul fiind automat taxat de neocomunist si retrograd.

Cind politicienii din zona Euro au decis trecerea la moneda unica au prezis ca acest lucru va duce la o scadere a preturilor la o crestere a locurilor de munca si a economiei in general. Dar care a fost rezultatul ? Germania – cel mai mare numar de locuri de munca pierdute in ultima decada si cel mai mare numar de falimente din ultimii 12 ani (44 000). Franta – somaj 9.5% si  preturi mai mari cu 10%. Italia – somaj 8.5% si preturi mai mari cu 19%. Spania – somaj 11% si preturi mai mari cu 18%. …si exemplele pot continua. De ce Marea Britanie nu vrea sa treca la Euro? De ce Elvetia nu vrea sa intre in UE – in ciuda presiunilor infernale la care e supusa?


Discursul integral al lui Vladimir Bucovski.

2 August, 2007

preluat de la The August Review

bukovsky1.jpgVLADIMIR BUKOVSKY, acum in varsta de 64 de ani, este un faimos dizident al anilor 1960 – 1970. Rezident al Marii Britanii incepand cu 1976, cand URSS-ul l-a extradat la schimb pentru un prizonier comunist ostatic in Vest, Bukovsky a fost de atunci un critic dur al comunismului si socialismului.

 

Bukovsky a tinut un speech in timp ce vizita Bruxelles in Februarie 2006. Acest speech a fost inregistrat si din fericire transcris de jurnalistul belgian Paul Belien. Il prezentam in intregime mai jos si trebuie citit cu atentie.

 

Observati referirea la Comisia Trilaterala in paragrafele scoase in evidenta. La acea vreme, componenta Comisiei Trilaterale era desemnata din randurile elitei globale din Japonia, Europa si America de Nord (in principal Statele Unite).

 

Acest scriitor si defunctul Antony Sutton (co-autori ai volumelor I si II, Trilaterale Deasupra Washington-ului) au sustinut cu tarie ca membrii Comisiei Trilaterale au deturnat Ramura Executiva a guvernului Statelor Unite, incepand cu alegerea in functia de Presedinte a membrului Comisiei, James Earl Carter in 1976. Exagerata influenta a Comisiei a continuat neabatuta si necontestata in fiecare Administratie de atunci incoace.

 


In timpul aceleiasi perioade de timp membrii europeni ai Comisiei Trilaterale erau ocupati cu crearea Uniunii Europene. De fapt, autor al Constitutiei UE intre anii 2002 – 2003 a fost membrul Comisiei Valery Giscard d’Estaing, pe vremea cand acesta era Presedinte al Conventiei pentru Viitorul Europei.

 

Uniunea Europeana serveste acum drept model pentru regionalizarea Americii de Nord, asa numita Uniune Nord Americana.
Astfel, nu este deloc o coincidenta ca exista frapante similaritati intre propusa Uniune Nord Americana si Uniunea Europeana – sunt croite din acelasi material, de catre aceiasi oameni. (Vezi Catre o Uniune Nord Americana pentru o expunere ce detaliaza implicarea Comisiei Trilaterale in America de Nord)

 

Conspiratie? Nu va lasati amagiti de aceasta mult uzata bracare elitista; toate acestea au fost infaptuite la lumina zilei ca oricine sa le poata vedea, asa cum si noi (editorul si defunctul Antony Sutton) am descoperit cu mai bine de 30 de ani in urma!

 

Transcriere a speech-ului din Bruxelles al Domnului Bukovsky

 

In 1992, intr-o situatie fara precedent, am avut acces la documentele secrete ale Comitetului Central si ale Politburo, acestea fiind clasificate secrete vreme de 30 de ani. Si inca sunt la ora actuala. Aceste documente arata foarte clar ca intreaga idee de a transforma piata comuna Europeana intr-un stat federal a fost convenita intre partidele de stanga ale Europei si Moscova drept un proiect colectiv, pe care liderul Sovietic Mihail Gorbaciov l-a numit in 1988-89, “casa noastra comuna Europeana”.

 

Ideea era foarte simpla. A inceput in 1985 – 1986 cand comunistii italieni l-au vizitat pe Gorbaciov, urmati de social-democratii germani. S-au plans cu toti ca schimbarile ce aveau loc in lume, in special dupa ce [Prim-Ministrul Britanic Margaret] Thatcher a introdus privatizarea si liberalizarea economica, amenintau sa distruga realizarile (cum le numeau ei) a generatii si generatii de socialisti si social-democrati – amenintau sa le inverseze complet.

 

De aceea singura metoda de a rezista acestui atac al capitalismului salbatic (cum il numeau ei) era sa incerce sa introduca aceleasi obiective socialiste in toate tarile deodata. Pana in acel moment partidele de stanga si Uniunea Sovietica se opusesera din toate puterile integrarii Europene deoarece o percepeau ca pe un mijloc de blocare a obiectivelor lor socialiste. Din 1985 si-au schimbat complet parerea. Sovieticii au ajuns la o concluzie si un acord cu partidele de stanga, anume ca daca actioneaza impreuna ar putea deturna si intoarce pe dos intreg proiectul European. In locul unei piete deschise ar obtine un stat federal.

 

In conformitate cu documentele [secrete Sovietice], 1985 – 1986 a fost momentul de cotitura. Am publicat majoritatea acestor documente. Le puteti gasi si pe internet. Dar conversatiile pe care le-au avut sunt intr-adevar edificatoare. Pentru prima oara intelegi ca este o conspiratie – nu-i de mirare, incercau sa-si pastreze ascunzisurile politice. In Est, Sovieticii aveau nevoie de o schimbare a relatiilor cu Europa deoarece intrau intr-o prelunga si foarte adanca criza structurala; in Vest, partidele de stanga se temeau ca vor fi inlaturate, ca isi vor pierde influenta si prestigiul. Deci era o conspiratie la care s-a participat deschis, asupra careia s-a convenit si ale carei detalii au fost bine stabilite.

 

In Ianuarie 1989, spre exemplu, o delegatie a Comisiei Trilaterale a venit sa-l vada pe Gorbaciov. Ii includea pe [fostul Prim Ministru Japonez Yasuhiro] Nakasone, [fostul Presedinte Francez Valéry] Giscard d’Estaing, [bancherul American David] Rockefeller si [fostul Secretar de Stat al Statelor Unite Henry] Kissinger. Au avut o conversatie placuta in care au incercat sa-i explice lui Gorbaciov ca Rusia Sovietica trebuia sa se integreze in institutiile financiare ale lumii, cum ar fi GATT, FMI si Banca Mondiala.

 

Chiar in mijlocul discutiei Giscard d’Estaing ia cuvantul brusc si spune: “Domnule Presedinte, nu va pot spune exact cand se va intampla – probabil in 15 ani – dar Europa are sa fie un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru asta. Trebuie sa va intelegeti cu noi si cu liderii Europeni, cum veti reactiona fata de acest stat, cum veti permite altor tari Est-europene sa interactioneze cu el sau cum sa devina parte din el, trebuie sa fiti pregatit.”

 

Asta se intampla in Ianuarie 1989, pe vremea cand Tratatul de la Maastricht [1992] nici nu fusese conceput. Cum naiba stia Giscard d’Estaing ce avea sa se intample in 15 ani? Si surpriza, surpriza, cum se face ca a devenit autorul Constitutiei Europene (in 2002 – 2003)? O foarte buna intrebare. Miroase a conspiratie, nu-i asa?

 

Din fericire pentru noi partea Sovietica a acestei conspiratii s-a naruit din timp si nu a atins punctul in care Moscova sa poata influenta cursul evenimentelor. Dar ideea initiala era sa aiba ceea ce ei numeau o convergenta, in care Uniunea Sovietica s-ar imblanzi intr-un fel si deveni mai mult social-democratica, in timp ce Europa de Vest ar deveni social-democratica si socialista. Apoi urma sa aiba loc convergenta. Structurile trebuiau sa se potriveasca. Din acest motiv structurile Uniunii Europene au fost construite initial sa poata fi ajustate, sa se potriveasca celor Sovietice. De aceea cele doua sunt atat de similare in functionare si structura.

 

Nu este un accident ca Parlamentul European, spre exemplu, imi aminteste de Sovietul Suprem. Arata ca Sovietul Suprem pentru ca a fost gandit si proiectat in acelasi fel. Similar, cand te uiti la Comisia Europeana, aceasta arata ca Politburo. Chiar cu exactitate, vreau sa spun, exceptie facand faptul ca ea are 25 de membri iar Politburo avea 13 sau 15. In afara de aceasta diferenta cele doua organisme sunt exact la fel, nu raspund in fata nimanui, nu sunt direct alese de nimeni. Cand observi toata aceasta bizara activitate a Uniunii Europene cu cele 80.000 de pagini de reglementari ale sale, pare a fi Gosplan. Am avut o organizatie care planuia totul in economie, pana la ultimul surub si ultima piulita, cu cinci ani in avans. Exact acelasi lucru se intampla in Uniunea Europeana. Cand analizezi coruptia in EU, este exact acel tip Sovietic de coruptie, incepand de la varf spre coada mai degraba decat invers.

 

Daca treci in revista toate structurile si caracteristicile acestui emergent monstru European vei observa ca seamana din ce in ce mai mult cu Uniunea Sovietica. Binenteles este o versiune mai blanda a Uniunii Sovietice. Va rog, nu ma intelegeti gresit! Nu spun ca are un Gulag. Nu are un KGB – nu inca – dar privesc cu atentie acele structuri ca Europol-ul, spre exemplu. Ma ingrijoreaza cu seriozitate deoarece aceasta organizatie va avea probabil puteri mai mari decat KGB-ul. Vor avea imunitate diplomatica.

 

Va puteti imagina un KGB cu imunitate diplomatica? Vor trebui sa mentina ordinea si sa ne supravegheze pentru 32 de infractiuni (crime) – dintre care doua sunt cu adevarat ingrijoratoare, una se cheama rasism, cealalta se cheama xenofobie. Nici o curte judecatoreasca nu defineste asa ceva drept infractiune (crima) [nota ed: Jurnalistul Belien observa ca aceasta afirmatie nu este in intregime adevarata, Belgia face asta]. Deci este o noua crima si am fost deja avertizati. O persoana din guvernul Britanic ne-a spus ca cei care obiecteaza impotriva imigratiei necontrolate din Lumea a Treia vor fi considerati rasisti si cei care se opun continuei integrari Europene vor fi considerati xenofobi. Cred ca Patricia Hewitt a declarat-o public.

 

Astfel, am fost avertizati. Intre timp ne introduc si mai multa ideologie. Uniunea Sovietica a fost un stat condus prin ideologie. Ideologia de astazi a Uniunii Europene este social-democratica, etatista, si o mare parte din ea ia forma corectitudinii politice. Sunt foarte atent cum corectitudinea politica se raspandeste si devine o ideologie opresiva, nu mai vorbim de faptul ca interzic aproape peste tot fumatul acum. Uitati-va doar cum ii trateaza pe unii oameni, cum ar fi pastorul suedez care a fost persecutat cateva luni pentru ca a spus ca Biblia nu aproba homosexualitatea. Franta a legiferat aceeasi lege de penalizare a discursului incarcat de ura, in ceea ce ii priveste pe homosexuali.

 

Anglia ratifica si ea astfel de legi “hate speech”, referitoare la relatiile rasiale si acum la discursul religios, si tot asa. Ce observati, privita in perspectiva, este sistematica introducere a unei ideologii ce mai tarziu ar putea fi impusa prin mijloace opresive. Aparent acesta este intreg obiectivul Europol-ului. Altfel de ce am avea nevoie de el? Mie Europol-ul mi se pare foarte suspect. Observ cu atentie cine este persecutat si pentru ce, deoarece in acest domeniu sunt expert. Stiu cum incoltesc Gulagurile.

 

Pare ca traim intr-o perioada de rapida, sistematica si foarte consistenta dezmembrare a democratiei. Aruncati-va privirea pe acest Act Legislativ si Reglementant de Reforma. Transforma ministerele in legislaturi ce pot introduce noi legi fara sa se deranjeze sa anunte Parlamentul sau pe nimeni altcineva. Ma intreb imediat de ce avem nevoie de el? Anglia a supravietuit razboaielor mondiale, razboiului cu Napoleon, Armadei Spaniole, nu mai mentionez Razboiului Rece, cand ni se spunea ca in orice clipa putem avea parte de un razboi nuclear, si a facut asta fara o astfel de legislatie, fara sa ne suspende libertatile civile si fara introducerea puterilor specifice situatiilor de necesitate. De ce avem nevoie de el chiar acum? Acest proces ne poate transforma instantaneu tara intr-o dictatura.

 

Situatia actuala este cu adevarat cumplita. Partidele politice principale au fost complet acaparate de proiectul Uniunii Europene. Nici unul dintre ele nu i se opune. Au devenit corupte. Cine ne va apara libertatile? Pare ca ne indreptam spre un fel de colaps, un fel de criza. Pare ca cel mai probabil rezultat este un colaps economic al Europei, care va avea loc la momentul potrivit datorita cresterii cheltuielilor si taxelor. Incapacitatea crearii unui mediu competitiv, economia super-reglementata, birocratizarea, vor duce toate catre un colaps economic. In special ideea introducerii monedei euro a fost idee nebuneasca. Valuta nu ar trebui sa fie politica.

 

Nu am nici o indoiala. Va exista un colaps al Uniunii Europene asa cum si Uniunea Sovietica s-a naruit. Dar nu uitati ca atunci cand se intampla, va produce o asemenea devastare incat va fi nevoie de o generatie pentru recuperare. Ganditi-va doar ce se va intampla daca se va ajunge la o criza economica. Acuza reciproca intre natiuni va fi uriasa. Se poate ajunge la repercursiuni. Uitati doar ce numar mare de imigranti din Lumea a Treia traieste acum in Europa. Aceasta a fost politica promovata de Uniunea Europeana. Ce se va intampla cu ei in cazul unui colaps economic? Vom avea parte, probabil, ca si Uniunea Sovietica in ultimele sale zile, de o inimaginabila disputa etnica. Nu au mai existat in nicio tara astfel de tensiuni etnice precum in Uniunea Sovietica, exceptie fiind probabil Yugoslavia. Exact acelasi lucru se va intampla aici. Trebuie sa fim pregatiti pentru asta. Acest urias edificiu birocratic are sa se naruie peste noi.

 

Din aceste motive, si sunt foarte sincer in aceasta privinta, cu cat terminam mai repede cu Uniunea Europeana, cu atat mai bine. Cu cat se darama mai devreme cu atat va produce mai putin dezastru pentru noi si alte tari. Dar trebuie sa ne grabim pentru ca Eurocratii se misca foarte repede. Va fi dificil sa ii invingem. Astazi inca se poate. Daca un milion de oameni marsaluieste astazi in Bruxelles, vor da toti fuga in Bahamas. Daca maine jumatate din populatia Angliei refuza sa-si plateasca taxele nimic nu are sa se intample si nimeni nu va merge la inchisoare. Astazi inca putem face asta. Dar nu stiu care va fi situatia maine cu un Europol matur echipat cu fosti ofiteri Stasi sau Securitate. Orice se poate intampla.

 

Pierdem vremea. Trebuie sa-i invingem. Trebuie sa stam si sa gandim, sa convenim asupra unei strategii pentru a obtine efectul maxim prin cea mai scurta metoda. Altfel are sa fie prea tarziu. Ce spun? Concluzia mea nu este optimista. Pana acum, desi avem ceva forte anti-UE in aproape fiecare tara, nu este suficient. Pierdem si irosim timp.

 


Pentru a asculta discursul, click aici

 

Glosar
Comitet Central – Cel mai inalt organism al Partidului Comunist in fosta URSS.
Europol – Organizatia de Impunere a Legii Europene.
Gosplan – Abreviere ruseasca reprezentand Comitetul pentru Planificare al Statului. Una din principalele sale indatoriri era crearea Planurilor Cincinale.
Gulag – vasta retea de lagare de munca/concentrare ce odata erau raspandite de-a lungul si de-a latul fostei URSS.
KGB – Abreviere ruseasca pentru Comitetul de Securitate a Statului. A fost organizatia perdea a politiei secrete si a agentiei de informatii a URSS din 1954 in 1991.
Tratatul de la Maastricht – initial, Tratatul Uniunii Europene (TUE), semnat pe 7 Februarie 1992 in Maastricht, Olanda. A dus la crearea Uniunii Europene.
Politburo – Prescurtare pentru Birou Politic, a fost organizatia executiva a partidului Comunist in fosta URSS.
Securitate – politia secreta a Romaniei Comuniste.
Stasi – politie secreta si organizatie de informatii a fostei Republici Democrate Germane (Germania de Est).
Sovietul Suprem – cel mai inalt organ legislativ in fosta URSS.

 

traducere si adaptare pentru Altermedia de Marian Tiberiu Vintilescu