Un nou pas in cenzurarea internetului de catre UE.

30 Aprilie, 2007

Conform unei declaratii votata intr-o sedinta in plen a „Parlamentului European” (PE), furnizorii de servicii internet
vor fi obligati sa combata site-urile „extremiste”, care propaga
„ura si violenta”. Telul declarat al acestui proiect este de a
interzice de asemenea „rasismul”, „antisemitismul”, „islamofobia” si „tiganofobia”. Daca furnizorii nu vor reactiona de buna voie,
Comisia Europeana va adopta „legi adecvate”. Sectiunea finala a declaratiei se adreseaza statelor membre ale UE, care sunt indemnate sa ratifice, pe cat posibil mai repede, “Protocolul Aditional la Conventia asupra Criminalitatii Cibernetice, privind criminalizarea actelor de natura rasista si xenofoba comise prin intermediul sistemelor de computere” al Consiliului Europei.

Evident ca furnizorii de servicii de internet ca si cei de web-hosting se vor supune. Afacerea primeaza, nu vad cine ar renunta de dragul unor principii, mai ales ca si “consumatorii” sunt interesati mai mult de “entertainment” nu neaparat de informatie. Deja legile date pana in prezent obliga la “auto-cenzura”. Cum poti vorbi de democratie si libertate de expresie atunci cand interzici dreptul la opinie in privinta anumitor probleme sociale? „Bine” cel putin ca pornografia e libera; de fapt, chiar incurajata!!!

Internetul e cam singurul mijloc mass media care a ramas necenzurat. Si partea ingrijoratoare pentru Big Brother este ca preturile scazute pentru un site internet permit oricui sa-si faca un site sau forum si sa-si exprima parerea, o caracteristica ce nu se intalnaste la TV sau presa scrisa unde e nevoie de fonduri importante si astfel pot fi puse sub controlul unor “moguli”. Iata ca Republica Socialista Europa devine tot mai totalitara. Partea cu indemnul la “ura” este un simplu pretext, se va cenzura orice nu convine puternicilor zilei.


Polonia condamnata pentru „homofobie”

28 Aprilie, 2007

O rezolutie recenta a Parlamentului european condamna Polonia drept “o tara a urii” pentru ca nu admite promovarea homosexualitatii in scoli. In timpul unei sesiuni jenante desfasurata ieri in Parlamentul European, parlamentarii din Franta, Olanda, Italia si din alte tari, au demonizat Polonia drept o tara “plina de ura” si “dezgustatoare” pentru ca a refuzat sa permita promovarea homosexualitatii in scoli.

Pe 26 aprilie s-a votat pentru o rezolutie a Parlamentului European prin Polonia era condamnata pentru “homofobie”. Rezolutia, adoptata cu 325 de voturi pentru, 124 contra si 150 de abtineri, cere trimiterea unei misiuni care sa verifice Polonia, in scopul “legalizarii homosexualitatii pe intreaga planeta” si pentru infiintarea unei Comisii care sa dea in judecata statele membre ale UE care nu-si indeplinesc obligatiile UE.

Problema care a declansat aceasta actiune a fost o lege propusa in Polonia prin care se interzice “propaganda homosexualitatii” in scoli. Cu catva timp in urma, in acest an ministrul Educatiei din Polonia, Roman Giertych a declarat: “Trebuie sa fie limitata propaganda homosexuala astfel incat copiii sa nu-si faca o parere gresita despre familie”.

Dezbaterile au fost deschise de parlamentara europeana din Franta-MEP Rour Martine care a caracterizat declaratiile facute in apararea familiei de catre parlamentarii polonezi drept “aiureli” si a spus ca parlamentarii polonezi “trebuie sa-si tina gura”, adaugand ca ei sunt “respingatori” si “plini de ura”. “Acestea nu sunt valorile europene”, a declarat dansa. Declaratiile franceze au fost sustinute de catre Sofia in’t Veld din Olanda care a acuzat si ea guvernul polonez de “propagare urii” si a cerut conducerii UE luarea de masuri imediate. Italianul Giusto Catania s-a alaturat atacului contra Poloniei, adaugand si un atac impotriva Bisericii care, a spus dansul, isi exprima in continuu ura contra homosexualilor.

Unii dintre membrii Parlamentului European din Polonia si Irlanda de Nord au parasit in semn de protest dezbaterea iar cei care au ramas au aparat cu fermitate pozitiile lor. Polonezul Konrad Szymanski a declarat ca dezbaterea a demonstrat ca “Parlamentul European poate fi deturnat de un grup de politicieni extremisti”.

Raspunsul cel mai solid a fost dat de catre polonezul Bogdan Pek. “Ceea ce s-a intamplat a fost o inscenare teatrala”, a spus dansul. “Este o incercare de a ataca un anume stat membru care nu este agreat de catre o banda de liberali si stangisti”. Pek a continuat: “Pentru numele lui Dumnezeu, in istoria recenta a tarilor voastre au fost persecutii – de exemplu persecutiile contra evreilor, s-au refugiat in Polonia.”

Polonia este o tara toleranta, primitoare. Este absurd sa se sugereze ca Polonia este o insula a intolerantei in Europa. Aceasta afirmatie este o insulta si o minciuna. O manipulare cinica avand ca scop inselarea publicului European. Protestez impotriva acestei forme de manipulare si de minciuna, “ a incheiat dansul.

In ciuda acestei aparari furtunoase, conducatorii corpului care guverneaza UE au indicat faptul ca nu va fi nici-o toleranta pentru ideile care prezinta homosexualitatea drept un act contra naturii. Comisarul European pentru oportunitati egale, Vladimir Spidla, a declarat urmatoarele despre legislatia poloneza care propune interzicerea propagandei homosexuale: “Aceasta lege, daca ar aparea, va fi in contradictie cu Conventia europeana a drepturilor omului si cu Carta UE a drepturilor fundamentale.”

In rezolutia aprobata astazi, parlamentarii europeni solicita autoritatilor poloneze “sa se abtina de la a propune sau adopta legea descrisa de vice-presedinte si de ministrul Educatiei al Poloniei”. Parlamentarii au cerut sa se formeze o comisie de control care va merge in Polonia pentru a cerceta “homofobia” si au amenintat cu darea in judecata a Poloniei sau a oricarei alte tari membre care refuza sa se supuna conventiilor UE privind drepturile. Parlamentarii UE interpreteaza aceste conventii in sensul ca interzic unui guvern sa opreasca propaganda homosexuala in scoli.

Primul Ministru al Poloniei, Jaroslaw Kaczynski a declarat urmatoarele in Varsovia despre rezolutia Parlamentului European: “Nimeni nu limiteaza drepturile homosexualilor in Polonia. Cu toate acestea, legat de interzicerea propagandei homosexuale in scoli, eu sunt absolut de acord cu aceia care sprijina aceasta ideie – aceasta propaganda nu are ce cauta in scoli; in mod sigur nu este folositoare tinerilor.


Petitie impotriva lui Big Brother.

25 Aprilie, 2007

Ca orice stat totalitar in devenire, Uniunea Europeana e caracterizata prin supravegherea continua a propriilor cetateni. O latura a acestei forme de ingerinta in viata particulara, este plantarea de camere video in spatiul si institutiile publice. Din pacate, statul roman a adoptat aceasta „moda” de a-si spiona proprii cetateni. Bineinteles, cu scopul „nobil” de a-i „proteja”. In ultimii ani, s-au plantat sute de mii de camere de supraveghere pe unde vrei si nu vrei: in gari, in metrou, pe sosele (ca sa amendeze soferii; in curand si pietonii), in intersectii si chiar in scoli! Iar procesul este din pacate abia la inceput. Ceea ce va urma nu e greu de inchipuit, desi majoritatea oamenilor prefera sa inchida ochii si sa ignore trista realitate. Odata cu ieftinirea tehnologiilor de supraveghere, acestea vor prolifera fara masura. Fiecare miscare a unui cetatean va fi inregistrata si deci cunoscuta de politie si autoritati. Proababil, cartile de identitate vor fi inlocuite in viitor cu un microcip implantat; faza intermediara fiind, eventual, o „carte de identitate” care sa contina datele „biometrice” ale persoanei. Deja, in Marea Britanie – care e „campioana” la supravegherea big-brother a cetatenilor – au fost introduse camere video de supraveghere „interactive”, dotate cu microfon si difuzor. De asemenea, exista camere video dotate cu programe care studiaza mimica fetei si comportamentul considerat „inadecvat” al cuiva, trimitand datele automat la politie. Odata cu cartile de identitate biometrice, camerele de supraveghere vor putea recunoaste imediat o persoana intrata in raza lor de actiune. Unii vor spune ca poate exagerez, dar ii rog sa deschida bine ochii si vor vedea in ce directie ne indreptam. Intr-o astfel de lume, nu merita sa traiesti! Atunci cand statul/autoritatile stiu precis tot ceea ce faci; tot ceea ce gandesti – democratia nu are absolut nici un sens. Cum mai poti sa te revolti impotriva unui abuz? Cum poti sa-ti exprimi parerea liber fara teama de a suferi consecinte neplacute?

In aceiasi ordine de idei se inscrie si urmatorul fapt si mai grav. Ministerul Educatiei din Romania vrea sa doteze toate scolile din Romania cu sisteme de supraveghere video conectate la internet si, de asemenea, sa reintroduca obligativitatea uniformelor scolare la toate nivelele preuniversitare. De ce nu si numarul matricol, de trista amintire? Sau mai simplu, legitimatii electronice?! Bineinteles, totul se face pentru „siguranta” elevilor si pentru „combaterea violentei din scoli”. Scolile se vor transforma in adevarate inchisori, iar elevii in puscariasi, crescuti pentru a deveni sclavi obedienti ai statului „de drept” UE! Este absolut tragic ceea ce se intampla! Dar ce putem face noi ca simpli cetateni?

Cat timp mai avem o bruma de libertate, este datoria noastra sa protestam impotriva autoritatilor care ne duc pe calea totalitarismului big-brother. Acesta este scopul petitiei: http://www.PetitionOnline.com/josbigbr/petition-sign.html
Sa tragem un semnal de alarma, acum, in al 11-lea ceas! Jos Big Brother! Traiasca libertatea! De asemenea, va rugam sa semnati  si petitia urmatoare, impotriva supravegherii bigbrother in scoli:  http://www.petitiononline.com/libscoli/petition.html


Constitutia totalitara a UE.

12 Aprilie, 2007

Sursa: http://www.ziaruldemures.ro//fullnews.php?ID=7245

După o hibernare forţată de aproape doi ani, planul de implementare a unei Constituţii Europene a fost resuscitat de elitele politice din marile capitale ale bătrânului continent. Celor 400 de milioane de locuitori ai UE li se pregăteşte un document care oferă o libertate de faţadă şi deschide calea unui super-stat totalitar, ale cărui abuzuri vor fi legitimate chiar de anexele camuflate insidios în textul tratatului constituţional

Dacă n-ar fi existat votul negativ exprimat de votanţii francezi şi olandezi la referendumurile din 29 mai şi iunie 2005, Tratatul Constituţional European ar fi intrat deja în vigoare, la 1 noiembrie 2006. În viziunea comisiei de redactare, documentul urma „să dea o formulă comprehensivă drepturilor omului pe teritoriul UE şi să fluentizeze procesul de luare a deciziilor în cadrul Uniunii.” Veto-ul franco-olandez, expresie a euroscepticismului în creştere, i-a obligat însă pe tehnocraţii de la Bruxelles să facă o haltă în drumul spre obiectivul recunoscut oficial încă din 1998 de fostul ministru de externe german, Joschka Fischer – „schimbarea Uniunii Europene într-un singur stat, cu o armată unică, o constituţie unică şi o politică externă unică”.
Calul troian
Momentul ales de liderii europeni pentru a repune pe tapet proiectul constituţional a fost cel al împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, care a instituit la 25 martie 1957 Comunitatea Economică Europeană, pe al cărei schelet s-a constituit Uniunea Europeană de astăzi. Prilejul sărbătoririi a fost folosit de Germania, ţara care deţine preşedinţia semestriala a UE, pentru a introduce în textul aniversar, supranumit „Declaraţia de la Berlin”, angajamente privind adoptarea Constituţiei Europene. Conform propunerilor cancelarului Angela Merkel, actualul text al Tratatului european va fi luat ca punct de plecare al negocierilor asupra viitorului Tratat Constituţional, pe marginea căruia statele europene ar trebui să se pună de acord cel mai târziu până la începutul lui 2008, pentru a putea fi ratificat înainte de alegerile europene din 2009. Aceste intenţii au alertat o serie de organizaţii şi grupuri pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor civile, care încearcă de mai mulţi ani să atragă atenţia asupra potenţialului totalitarist al proiectului constituţional. Organizaţiile respective susţin că voluminosul tratat disimulează în cele aproape 1000 de pagini ale sale un veritabil cal troian, menit să anuleze de facto majoritatea garanţiilor constuţionale menţionate în partea a doua a Constituţiei – „Carta drepturilor fundamentale a UE”. Este vorba de protocoalele anexate discret la sfârşitul textului Constituţiei („Articolul IV-6 – Protocoalele anexate la prezentul Tratat fac parte integrantă din acesta”), formulate în aşa fel încât să golească de conţinut exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Cine are răbdarea să parcurgă explicaţiile şi trimiterile prezentate adeseori într-un limbaj ermetic va constata că mult trâmbiţatele drepturi şi libertăţi europene capătă, în interpretarea anexelor, o semnificaţie care aminteşte mai degrabă de reflexele unui stat poliţienesc de tip „Big Brother”. Nu întâmplător, anexele ocupă o suprafaţă mai mare decât cele 458 de articole răsfirate pe 400 de pagini în proiectul constituţional năşit de Valéry Giscard d’Estaing. Îngrijorarea faţă de deriva anti-democratică a UE este sporită de faptul că principalele obiecţii ale ţărilor care contestă actuala formă a tratatului nu au în vedere capcanele întinse drepturilor civice cuprinse în partea a doua a Constituţiei europene. Franţa, de pildă, doreşte adăugarea unui protocol social, Marea Britanie respinge o reformă instuţională de anvergură în timp ce Polonia doreşte păstarea actualului sistem de vot din Consiliul de Miniştri şi introducerea unei refeririri la creştinism în secţiunea dedicată istoriei şi valorilor europene.
Diavolul din detalii
În cele ce urmează, prezentăm cele mai flagrante exemple de deformare, escamotare şi denaturare a sensului drepturilor şi libertăţilor consemnate în tratatul constituţional. Rămâne ca fiecare cititor să hotărască dacă formulările ambigue, fluide şi generalizante din anexe, ignorate de opinia publică şi de mass-media, permit sau nu manipularea garanţiilor respective în interesul arbitrar al autorităţilor. Conform articolului II-112, 7, rostul anexelor, care au valoare juridică, este acela de a indica în ce manieră trebuie interpretate şi aplicate diferitele articole din proiectul constituţional.
Articolul II-62: Dreptul la viaţă
2. Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat
Anexe II-62
(a) articolul 2 alineatul (2) din CEDO:
„Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta din recurgerea absolut necesară la forţă:
(c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.”
(b) articolul 2 din Protocolul 6 anexat la CEDO:
„Un stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război;
Cine garantează că o grevă generală sau o manifestaţie nu va fi încadrată de putere în categoria tulburărilor violente? Şi cine defineşte ce înseamnă „pericol iminent de război”? (nota autorului)
ARTICOLUL II-65
(2) Nimeni nu poate fi constrâns

să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.
Anexe II-65
– în alineatul (2), noţiunile de „muncă forţată sau obligatorie” trebuie înţelese având în vedere definiţiile „negative” din articolul 4 alineatul (3) din CEDO;
Mai precis, nu este considerat drept muncă forţată „orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;
ARTICOLUL II-66
(1) Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate.
Anexe II-66
Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, decât în cazurile următoare şi potrivit căilor legale:
(c) … atunci când există motive plauzibile pentru a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice pentru a crede că este necesar să fie împiedicat să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;
(e) în cazul detenţiei legale a unei persoane susceptibile de transmiterea unei boli contagioase, a unui alienat, alcoolic, toxicoman sau vagabond;
ARTICOLUL II-67
Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a reşedinţei şi a secretului comunicaţiilor.
Explicaţie II-67
(2) Amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept nu este admis decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor penale, pentru protejarea sănătăţii sau a moralei, sau pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”
ARTICOLUL II-68
(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim pre

văzut de lege.
Explicaţie II-68
Acest articol se întemeiază pe articolul 286 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice
Europene şi pe Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 95/46/CE din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281 din 23.11.1995), precum şi pe articolul 8 din CEDO şi pe Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia persoanelor faţă de prelucrarea automată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981, ratificată de toate statele membre. Articolul 286 din Tratatul CE este de acum înainte înlocuit cu articolul I-51 din Constituţie. Trebuie avut în vedere de asemenea şi Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 45/2001 din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi libera circulaţie a acestor date (JO L 8 din 12.1.2001).
Directiva şi regulamentul menţionate anterior conţin condiţii şi restrângeri aplicabile exerciţiului dreptului la protecţia datelor cu caracter personal.
Explicaţia de mai sus, singura anexă la articolul II-68, este un exemplu clasic de ascundere a adevăratelor intenţii ale autorilor Constituţiei. Textul extrem de stufos şi alambicat face trimitere la mai multe prevederi legale care nu sunt menţionate în constituţie şi nu sunt cunoscute marelui public. O simplă cercetare a REGULAMENTULUI (CE)nr. 45/2001 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2000, de pildă, dezvăluie însă miza reală a anexei. Potrivit acesteia, datele cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenenţa sindicală, sănătatea sau viaţa sexuală pot fi prelucrate pe baza unor derogări stabilite prin decizia autorităţii europene pentru protecţia datelor. Printre excepţiile citate se numără protejarea „unui interes financiar sau economic important al unui stat membru sau al Comunităţilor Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar sau fiscal, asigurarea securităţii naţionale, a siguranţei publice şi apărarea statelor membre, etc. (n.a.)
ARTICOLUL II-71
Libertatea de exprimare şi de informare
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Anexe II-71
(2)Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, constrângeri, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea territorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”
ARTICOLUL II-82
Libertatea de întrunire şi de asociere
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile, în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a deveni membră a acestora pentru apărarea intereselor sale.
Anexe II-82
(2) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricţii decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei sau pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restricţii legale exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat”.
Distanţa enormă dintre principiile proclamate de Constituţia UE şi modalitatea prevăzută pentru punerea în practică a lor naşte întrebări fireşti: cui foloseşte edificarea acestui imens eşafodaj în spatele căruia se poate desluşi ameninţarea neo-totalitarismului? Ce forţe sunt la originea proiectului UE şi ce scop final are acesta? Răspunsurile la aceste întrebări, total diferite de retorica oficială a autorităţilor române şi europene, vor fi prezentate în numerele viitoare.

Ioan BUTIURCA