Costurile ascunse ale integrarii.

Sursa: www.ziarultricolorul.ro Nr.871

Politicienii de la guvernare au ascuns fara jena costurile pe care le impune integrarea in UE. O declaratie recenta a presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, este mai mult decat elocventa pentru ceea ce ne asteapta: „Am vîndut opiniei publice europene aderarea României, amintind de avantajele economice pe care aceasta le prezinta, în special cresterea exporturilor„. Numai cine nu vrea nu aude. Practic, Barroso a spus foarte clar ca urmeaza sa devenim piata de desfacere pentru produsele europene. Si asta cat de curand, cînd ne vom trezi cu galantarele pline de produse care sînt subventionate în tarile lor de origine, în timp ce noi ramînem fara forta calificata de munca, iar producatorii autohtoni vor intra in faliment din cauza unor conditii imposibil de indeplinit, impuse de UE.  Nici uneia dintre tarile admise in 2005 in UE nu i s-au aplicat restrictii atat de dure ca cele impuse Romaniei; cum ar fi cea privind interdictia de a exporta produse din carne timp de 3 ani. Iar ca umilinta sa fie deplina, UE ne acorda un „ajutor” de 10 milioane de euro pentru modificarea si eradicarea unor boli animale, cum ar fi pesta porcina. Daca aveam totusi posibilitatea sa exportam în alte zone decît piata europeana, am pierdut-o si pe asta. Cine sa mai cumpere carne de porc din Romania cand aude de „pesta porcina”, dupa ce toata vara „ne-am luptat cu aviara” (o alta facatura tragica, dealtfel)? Mai lipseste boala vacii nebune ca tacîmul sa fie complet.

Ce înseamna, însa, în mod concret, aderarea la Uniunea Europeana si ce va mai putea produce si exporta România? Potrivit Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, numai 300 de firme din cele peste 800 care îsi desfasoara activitatea în industria alimentara româneasca vor putea exporta, atunci cînd li se va permite, în Uniunea Europeana. Din totalul de peste 800, 400 se ocupa cu procesarea carnii rosii, 50 cu cea de pasare, 330 cu industrializarea si prelucrarea laptelui si 30 cu cea a pestelui. Industria de prelucrare a laptelui, însa, va suferi, de departe, cea mai grea lovitura, deoarece piata europeana este suprasaturata, iar produsele europene (majoritatea subventionate, si deci comercializate la preturi mai mici fata de cele românesti) vor invada piata noastra, în timp ce peste 80% dintre producatorii autohtoni vor da faliment. În aceiasi ordine de idei sta si recenta masura de a interzice ciobanilor sa-si vanda branza traditionala.

În sectorul de morarit si panificatie numai 15% din cele 8000 de unitati din România respecta „normele europene de siguranta alimentara”. Va dati seama ce tragedie va fi aici! Pentru industria usoara si industria iutei, iarasi orizontul este foarte întunecat, deoarece producatorii trebuie sa investeasca milioane de dolari în echipamente si protectia mediului, conform reglementarilor europene. Cu siguranta, nici o firma din industria iutei nu va avea banii necesari sa plateasca echipamentele, dearece profitul scos este prea mic, si, drept urmare, nu va mai exista nici o astfel de firma în România! Toate vor da faliment!

Guvernantii, însa, ne spun sa stam linistiti, fiindca România va accesa miliarde de euro, fonduri europene, iar asta înseamna ca ne vom pune pe picioare relativ repede. Dar… surpriza! Olli Rehn, comisarul european pentru extindere, este de alta parere. Banii îi vom primi doar daca vom tine pasul cu reformele impuse, adica dupa ce jumatate din industrie va da faliment, iar cealalta jumatate se va lupta sa reziste concurentei neloiale, batîndu-se cu tari care subventioneaza produsele alimentare. Sa mai adaug si ca ni s-a impus sa renuntam si la acordurile de liber-schimb cu tarile CEFTA, pentru care taxele erau zero, spre a face loc pe piata marfurilor din UE? Vinovate sunt fireste toate guvernele Romaniei pentru ca au acceptat cu ochii închisi orice conditie si restrictie, asa cum nu au facut-o celelalte tari candidate, dar si fiindca nu i-au informat la timp pe investitorii autohtoni ce îi asteapta. Se puteau evita foarte multe falimente, mai ales ale IMM-urilor înfiintate în ultimii doi ani de catre oameni care si-au investit în ele toate economiile, fara sa stie ce pericole îi pasc.

Reactia unor politicieni romani este de-a dreptul penibila. „Eurooptimistul” Adrian Severin, care o tine una si buna cu o asa-zisa „natiune europeana”(?), spune ca nu conteaza daca niste firme romanesti vor da faliment, fiindca cetateanul va plati mai putini bani pe produsele din UE, si deci va fi avantajat. Atentie, însa: românii lucreaza la firme autohtone, iar daca acestea dau faliment, ramîn someri, si deci nu mai au bani pentru a cumpara produsele UE! Atentie: bugetul României se alimenteaza cu fonduri provenite din taxe si impozite, iar daca firmele românesti dau faliment, nu mai are cum sa creasca Produsul Intern Brut! Dar pentru un personaj care a afirmat odata ca apa e „infectata cu hidrogen”, asemenea lucruri sunt prea dificile de inteles.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: