UE loveste fara mila ciobanii romani.

31 Ianuarie, 2007

Ciobanii care indraznesc sa-si mai duca oile de la munte la ses sau invers risca amenzi usturatoare, intre 10 si 30 de milioane de lei. Normele impuse de UE si introduse de  Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) interzic transhumanta lasand fara someri mii de ciobani. Masura vine in continuarea celei prin care taranilor le este interzis sa vanda branza, lapte sau carne in afara localitatii in care traiesc.

Pretextul este de-a dreptul hilar, daca nu ar fi tragic: „Transhumanta este ilegala pentru ca incalca regulile de bunastare animala si de transport”. Ar fi de prisos sa mai spus ca, din punct de vedere istoric, transhumanta a reprezentat un factor decisiv in unitatea etnica si lingvistica a poporului roman. Putin ii intereseaza insa pe diriguitorii UE asemenea fapt – ei fac totul ca sa ne dezbine, pentru a ne stapani mai usor. In fond, e vorba de o problema economica aici – pentru a face loc marilor firme agro-industriale, trebuie impuse norme imposibil de indeplinit. De exemplu, pentru a transporta animale, „vehiculele trebuie sa aiba sisteme de adaptare permanenta, sa fie realizate minimum 2 opriri in 24 de ore, iar in cazul transporturilor de peste 2 zile, animalele trebuie cazate in ferme autorizate”. Nea Marin poate face asta? Evident nu! Ca sa nu mai zic ca oile „incalca dreptul la proprietate” etc. O activitate milenara este interzisa fara mila de niste birocrati fara suflet, avizi de bani.

Este tragic ceea ce se intampla dar ceea ce ma doare si mai mult este faptul ca multi romani habar n-au ce inseamna UE, inchipuindu-si ca ii asteapta un „paradis”, cand de fapt, termenul potrivit este cel de IAD!

Anunțuri

Un grup nationalist in parlamentul UE.

19 Ianuarie, 2007

In cadrul Parlamentului European – organul legislativ (desi mai mult decorativ) al UE – s-a format un grup parlamentar nationalist, numit „identitate, traditie si suveranitate”. Din aceasta formatiune fac parte 7 euro-parlamentari francezi din partea Frontului National, 5 romani de la Partidul Romania Mare, 3 belgieni de la partidul Interesul Flamand, un bulgar de la partidul Atac, un austriac de la Partidul Libertatii si un englez, fost membru al Partidului Independentei Regatului Unit. Din acest grup mai fac parte si doi reprezentanti ai Italiei, unul din partea partidului Flamura Tricolora si Alessandra Mussolini din partea Alternativei Sociale. Acest grup reuneste diverse formatiuni politice cu ideologii si conceptii destul de diferite – dar care, fiecare in parte, pune interesul propriei natiuni mai presus de interesul hiperbirocratiei bruxelleze. Acest demers nu poate fi decat imbucurator pentru noi, euroscepticii!

Grupul militeaza pentru protejarea interesului national, a suveranitatii si identitatii, pentru sustinerea valorilor crestine mostenite, a culturii si traditiilor civilizatiei europene. De asemenea, grupul considera fundamentala apararea libertatilor si drepturile ce se cuvin tuturor cetatenilor. În acelasi timp, el cere respectarea legilor si a normelor de convietuire sociala, exprimîndu-si, în acelasi timp, opozitia fata de existenta unui super-stat european, abuziv si birocratic (incluzand aici opozitia fata de noua constitutie totalitara a UE). Un alt punct important este acela prin care se cere o atentie deosebita responsabilitatii directe ce revine guvernelor în gestionarea transparenta a fondurilor publice (UE fiind recunoscuta pentru modul absolut fraudulos si opac prin care cheltuie banii contribuabililor). De asemenea, grupul militeaza pentru limitare imigratiei neeuropene si impotriva integrarii Turciei in UE (la drept vorbind, majoritatea cetatenilor turci nu vor ca tara lor sa intre in UE!!).

Evident, presa „libera” si „independenta” din Europa a criticat cu vehementa constituirea acestei noi formatiuni politice, reiterand sloganurile obisnuite: „fascistii”, „rasistii”, „antisemitii”, „negationistii”,” extremistii” etc. Bineinteles, fara nici un argument real. Asta spune mult despre „libertatea de expresie” si „pluralitatea gandirii” din UE. Fiindca asemenea sloganuri cat se poate de false, nu constituie decat un pretext pentru a ingradi libertatea celor care nu adera la ideologia oficiala.

Ce ii deranjeaza de fapt pe oficialii UE este ca s-a gasit cineva care sa se amestece in „ciorba” lor – adica sa le denunte reaua-vointa (intentia de a distruge natiunile, culturile si traditiile europene), coruptia si incompetenta. Si asta tocmai intr-un organism pe care ei l-au acceptat pentru a mima o urma de democratie in UE! Dealtfel, s-au gasit voci care cer desfiintarea acestui grup pe motiv de „extremism”. Un europarlamentar spaniol a gasit chiar o metoda demna de „democratia originala” a UE – impunerea retroactiva a unei noi reguli prin care se inaspresc conditiile pentru formarea unui grup parlamentar in PE si care, evident, nu permite formarea grupului „identitate, traditie, suveranitate”. Scopul scuza mijloacele. Ramane de vazut ce se va intampla – dar in cazul unui dictat impotriva noului grup europarlamentar, orice urma de democratie din UE va disparea!


O noua lovitura data taranilor romani.

15 Ianuarie, 2007

O data cu integrarea in Uniunea Europeana taranii romani mai primesc o palma foarte grea: branza, laptele, ouale sau mierea produse de ei nu mai au ce cauta in halele din pietele bucurestene.Din 18 ianuarie 2007, orice bucurestean care vrea sa consume branza, lapte, oua sau miere din gospodariile taranilor va fi nevoit sa se deplaseze in localitatile de unde provin aceste produse. Asta pentru ca Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta  Alimentelor a emis un ordin prin care se va interzice comercializarea in halele din pietele Capitalei a alimentelor mentionate mai sus. Producatorii vor putea comercializa doar pe raza judetului unde sunt inregistrati. “Producatorii vor avea voie sa vanda numai la ei in sat, doar local, pentru ca asa este si in Uniunea Europeana.” afirma Constantin Savu, directorul Directiei Sanitar-Veterinare.

Nu numai taranii vor avea de suferit ci si bucurestenii care consuma branza sau lapte de la tarani, care sub raport calitativ sunt mult mai bune si mai gustoase decat produsele din alimentare.

Evident, aceasta masura aberanta reprezinta un nou pas in lichidarea taranimii romane. Ceea ce nu a indraznit sa faca nici Ceausescu, iata ca fac niste epigoni de-ai sai care flutura o carpa albastra cu stelute pe ea; stelute care seamana tot mai mult cu o sarma ghimpata.


Cateva consideratii privind „integrarea” in UE.

11 Ianuarie, 2007

Prima întrebare care trebuie pusă este următoarea: De ce nu a fost organizat nici un referendum national prin care cetatenii romani sa-si poata exprima parerea in privinta „integrarii”? Fireste, nu ne indoim de faptul ca intr-un asemenea caz votul ar fi fost favorabil „integrarii”, dar cel putin s-ar fi respectat principiul democratic al referendumul fata de aceasta masura extrem de importanta. In toate celelalte tari care au aderat la UE s-a respectat principiul consultarii electoratului in aceasta privinta.
Pretentia guvernantilor ca prin referendumul privind schimbarea Constitutiei din 2003 s-a votat implicit aderarea la UE este falsa din mai multe motive. In primul rand, acel asa-zis referendum a reprezentat o frauda incredibila care ne descalifica totalmente ca tara „democratica”. Chiar daca a trecut ceva timp de atunci, e bine ca romanii sa-si aduca aminte ce s-a intamplat. In primul rand, organizarea referendumului a fost imorala si de-a dreptul  ilegala – de ce erau nevoie de 2 zile de vot pentru o simpla intrebare? (Decizia de a organiza referendumul pe o perioada de 2 zile printr-o ordonanta de guvern a fost ilegala). In sprijinul noii „constitutii” s-a facut o campanie de-a dreptul groteasca – s-au cheltuit milioane de euro pentru a convinge poporul fericirea ce-l asteapta prin votarea noii constitutii. Vedete sportive sau de muzica populara au fost atrase in acel circ penibil. Mii de panouri au impanzit orasele. Evident, vocile critice nu au putut sa se faca auzite decat prea putin. Angajatii ministerelor au fost fortati sa voteze (soldatii in termen si politistii de ex.). S-a abuzat intr-un mod de-a dreptul scandalos de notiunea de urna mobila. Au fost puse urne mobile peste tot, in piete, in biserici, inclusiv in supermarketuri!!! Loteria nationala a organizat o tragere speciala – votezi si castigi. Si cate si mai cate.. numai pentru a aduce oamenii la vot. De ce asta? Pentru ca era necesara o prezenta de 50% a electoratului la urne pentru ca referendumul sa fie validat. Si in realitate, acest numar nu a fost atins… dar a intrat in functiune „masinaria”. Cu trei ore inainte de inchiderea urnelor in a doua zi de vot s-a anuntat o prezenta de circa 30%. Mai trece o ora… si se ajunge la 40%… Inca o ora… 50%… Intr-un final, se anunta o prezenta de 55%.
Pentru naivii care inca isi mai inchipuie ca UE este o organizatie democratica pun urmatoarea intrebare – de ce UE nu a protestat deloc fata de aceasta batjocura numita „referendum”, care a incalcat cele mai elementare norme democratice?? De ce nu? Va spun eu: pentru ca UE insasi e faimoasa pentru „referendumuri” la fel de „democratice” prin care a reusit sa fure vointa popoarelor Europei pentru a-si mari propria ei putere. Toata povestea ulterioara cu „monitorizarea” Romaniei a fost de fapt praf in ochi – „integrarea” fusese decisa de mult iar „referendumul” din 2003 a batut-o in cuie (odata cu moartea democratiei in Romania).
Am fost inselati si mintiti cu buna stiinta de catre politicienii nostri (nu ma refer la toti, ci doar cei care s-au perindat pe la guvernare in ultimii 17 ani). Ni s-a furat tara; ni s-a furat democratia si libertatea pe care o castigasem cu sange in 1989. Incetul cu incetul, tot mai multi romani isi vor da seama in ce … am intrat. Prea tarziu, din pacate.


Cum se vede din Basarabia, anexarea Romaniei la UE.

6 Ianuarie, 2007

Sursa: md.altermedia.info 

Altfel decît o manifestaţie de greaţă a nebuniei şi prostiei nu pot fi numite prezentările făcute de către mediile informaţionale din România „evenimentului” ce s-a desfăşurat la 1 ianuarie. Halucinaţiile şi exaltarea mintală lipsită de orice limite sînt termenii care descriu starea în care se aflau majoritatea celor care vorbeau despre importanţa momentului pentru România.

Piruetele propagandistice cu care se stăruie în instituţionalizarea dizolvării României în „marea familie europeană” sînt pe cît de uimitoare, pe atît de murdare şi impertinente. Statele din cadrul Uniunii şi popoarele nominative ale acesteia nu sînt numite decît „ţări-surori” şi „fraţii noştri”. (Interesant, ca fraţi sînt consideraţi şi ungurii? Ca să ne amintim de sentimentele frăţeşti ale acestora nu trebuie să facem mari călătorii în adîncurile istoriei mai recente sau mai puţin recente sau să mergem în Ungaria. E destul să ne pomenim în inima pămînturilor româneşti, în zona Ardealului, unde locuiesc mai mult sau mai puţin compact respectivii fraţi, alături de secui. În toamna lui 2006, sentimentele frăţeşti ale acestora faţă de cei cărora le apraţine ţara, i-a făcut să organizeze un congres, un fel de Mare Adunare, în care s-a hotărît proclamarea autonomiei maghiare. Desigur că manifestaţiile s-au desfăşurat exlusiv sub drapelele Ungariei şi UE, vorbindu-se exlusiv în limba maghiară şi engleză… pentru corespondenţii străini. Mai pe scurt ca fraţii, ca europenii …)

Aflarea peste hotare la munci a cîtorva milioane de români şi cîştigul acestora prin îndeplinirea tuturor muncilor negre, la fel este una din realizările importante ale integrării … Costurile scăzute ale studiilor pentru cetăţenii europeni în universităţile din Occident este încă un succes al integrării. (La ce bun să investim în sistemul nostru românesc dacă se poate de învăţat în alte ţări … oricum sîntem inferiori …)

Barzii integrării s-au înhîtrit ca şi interdicţia de şedere în unele ţări europene dată cetăţenilor români să o întoarcă ca o mare realizare şi un pas în direcţia „înfrăţirii”. Aşa şi iese în faţă întrebarea tovarăşului Băsescu după întrevederea cu prim-ministrul britanic la reuniunea de la Helsinki a UE – „Eu aşa şi nu înţeleg de ce guvernul britanic a impus restricţii pentru români?” Făţărnicie, făţărnicie… Orice român din acele milioane care au stat şi stau în Occident poate răspunde la acestă întrebare – Pentru că românii sînt văzuţi ca persoane de gradul doi, ca străini, ca cei nedoriţi şi sînt trataţi în aşa fel ca să nu uite unde le este locul…

Din cele vorbite despre alipirea României la structura UE uşor se crează impresia că aceasta este singura realizare într-adevăr de preţ a poporului (cînd de fapt poporul nu are nimic de a face cu integrarea) pe parcursul a 2000 ani de existenţă. Romanizarea, creştinarea, formarea statelor româneşti, lucrarea unor asemenea personalităţi ca Ştefan, Mircea, Vlad, Petru Rareş, Vasile Lupu, Matei Basarab ş. a., sînt pur şi simpli lipsite de importanţă în comparaţie cu alipirea României la UE. Cu atît mai lipsite de valoare sînt suferinţele celor care au căzut pe cîmpurile de luptă apărîndu-şi ţara şi credinţa, cu speranţă că cei care vor veni din urmă vor fi demni de jertva lor.

Nimic altceva decît o provocare anti-românească… Culmea nebuniei a fost reprezentată de acordarea „evenimentului”, „visului de veacuri”, „încununarea eforturilor”, etc, cu folosirea unor conotaţii eshatologice, prezentarea unui fel de împliniri inevitabile.

Infectarea spaţiului informaţional ca astfel de afecţiuni este cu atît mai gravă cu cît întrarea României în Uniune reprezintă un pericol efectiv la adresa conştiinţei româneşti şi a valorilor ce identifică acest neam. Ceea ce propune „frăţia” europeană la moment ca standard unic al existenţei, veacuri în şir a fost perceput în spaţiul românesc ca un atentat direct la adresa existenţei umane, a Omului, a valorilor care permit umanizarea unei fiinţe.

După alipirea la UE, supravieţuirea românilor devine o problemă a fiecărui român care mai este român şi care doreşte să rămînă român, care doreşte să-şi păstreze identitatea, valorile şi respectul pentru mormintele părinţilor şi strămoşilor. Numai prin eforturi proprii, prin confruntarea zilnică a spurcăciunii care va umplea tot mai mult cotidianul va fi posibilă păstrarea demnităţii umane şi valorilor identitare. Comunităţile organizate de către români vor ignora principiul geografic şi se vor organiza şi funcţiona exlusiv ţinînd seama de trăirile celor care vor dori să facă ceva pentru păstrarea identităţii naţionale.

Supravieţuirea românilor în România nu mai este o problemă a statului. Statul s-a lepădat de aceasta. Sistemul european de valori care va fi instituţionalizat în societate prin intermediul statului (şcoli, presă, relaţii socio-politice, „cultură”, etc, etc,) face de neconceput perpetuarea, nemaivobrind de sporirea şi desăvîrşirea valorilor naţionale româneşti (ca şi cele ale altor etnii). Zvîcniri şi apariţii ale conştiinţei(lor) naţionale se vor înregistrate la vest de Prut, însă numai pentru a ridica în slăvi liberalismul şi a-i demonstra „valoarea”.

La prima vedere s-ar părea că cei din fostul lagăr socialist ar putea să reziste, cel puţin, o perioadă mai îndelungată în faţa „europenizării”. În era sovietică, cu toate deficienţele, conceptele, spiritul anti-naţional, regimul sovietic promova şi punea accent pe anumite valori umane (tradiţionale). De exemplu, familia şi patria (chiar în varianta ei sovietică) reprezentau elemente esenţiale ale sistemului socialist. Orice injurie şi posibilă injurie la adresa acestor două valori era condamnată, cum se mai spunea „cu toată rigoarea legii”.

După distrugerea sistemului socialist, sub lozinca eliberării de sub dominaţia Moscovei, cel puţin în cazul Europei Centrale şi de Est, sentimentele patriotice au căpătat un nou suflu, însă nu pentru mult timp. Dezastrul economico-social, criza totală a instituţiilor statale, propagarea agresivă a elementelor „culturale” occidentale şi a modului de viaţa occidental au fost elementele centrale care au făcut din est-europeni unii dintre suporterii cei mai radicali ai intergrăii în UE şi ai acceptării inconştiente a sistemului valoric occidental. Se poate de spus că condiţiile perioadei post-sovietice au transmis în folosinţă propagandistică zeci de milioane de suflete din statele fostului sistem socialist, fapt care, de alt fel, a convenit foarte mult intereselor occidentale.

Statul „român” nu mai reprezintă sub nici un aspect interesele populaţiei majoritare de peste Prut. Şi după căderea regimului comunist-ceauşist ar fi greu de identificat vre-o acţiune care ar fi avut ca scop apărarea intereselor naţionale ale românilor, inclusiv ale celor ce trăiesc la est de Prut. După 2007 orice urmă de suveranitate a fost spulberată. România a devenit o structură, un mecanism care nu slujeşte poporul, naţiunii române, a ceea ce mai aminteşte de ea. Structurile adminsrative centrale ale statului român deja aduc aminte de structurile regionale de partid ale regimului sovietic, nivelul de decizie al cărora era limitat de către telegramele trimise de la centru şi de organizarea şedinţelor cu participarea conducerilor raionale şi activelor din colhozurile fruntaşe cu scopul de a ovaţiona vre-o nouă iniţiativă genială de la „Centru”.

În acelaşi timp alipirea Românie la UE rămîne a fi importantă pentru Republica Moldova şi pentru băştinaşii ei. La moment orice discuţii despre o eventuală Unire apare drept inutilă şi lipsită de de orice sens. (Trebuie să recunoaştem că majoritatea discuţiilor despre Unire de după 1991 au avut acelaşi caracter, fie din cauza totalei inactivităţi a autorităţilor române, fie din cauza provocatorilor de la Chişinău înzestraţi cu acestă idee).

Unire, pentru ce? Păstrarea valorilor naţionale, a identităţii – motivul principal al celor care cereau unirea la răscrucea anuilor 80-90 – este de nerealizat în condiţiile în care România este membru al unui sistem care în mod consecvent dărîmă şi distruge orice identitate naţională şi valoare umană şi la fel de consecvent stăruie în construcţia unei identităţi noi – „europene” (la noi era „sovietică”).

Realaţiile dintre Republica Moldova şi România trebuie să se construiască în baza unor principii noi din simplul motiv că ei se află în Uniune. Dacă pînă în 1991 noi eram în Uniuniea (Sovietică) şi cei din dreapta Prutului în afara ei, atunci din 2007 ei se află în Uniune, iar noi în afara ei. Rolurile s-au schimbat şi responsabilităţile s-au schimbat.

Vechiul Testament ne spune că la puţin după moartea regelui Solomon, unitatea Israelului, lovit de mîndrie deşartă şi ură faţă de aproapele, a fost dărîmată. Au început să existe două state – Samaria care avea un teritoriu mai mare şi unea zece triburi israeliene şi Iuda care era mai mic şi format doar din tribul lui Iuda şi jumătate din tribul lui Beniamin. Aceste state au avut sorţi diferite. Samaria a fost ocupată de către asirieni, iar israelienii au fost împrăştiaţi pe suprafaţa imperiului, perzîndu-şi urma. Regatul lui Iuda a fost cel care nu a contenit să-i slujească lui Dumnezeu şi nici distrugerea Templului, nici deportarea nu a putut să-i facă pe israelienii rămaşi să dispară de pe pămînt.

S-ar putea de spus că Republica Moldova nu poate să joace un asemnea rol pentru că nu este România. Însă poate anume din cauza că nu sîntem România putem realiza ceea ce avem de realizat.

Cu toate probelmele cu care se confruntă, Moldova are să aibă mai mult cîmp de acţiune politică sinestătătoare în următorii zece-cincisprezece ani decît România. Trebuie să recunoaştem că integrarea RM în UE este suspendată pentru o perioadă nedeterminată de timp şi în acelaşi timp să sperăm că incertitudinea civilizaţională din spaţiul ortodox se va rezolva în folosul nostru. Acest răgaz va rămîne inutil fără acţiuni care ar putea salva situaţia …

Cei care declară imposibilă asigurarea continuităţii valorice româneşti la est de Prut gîndesc profund anti-româneşte. Ei nu recunosc unitatea românească. Nu recunosc că poţi fi român în afara României, dar pe teritoriile etnogenezei şi dăinuirii noastre. Pentru majoritatea dintre ei să fii român înseamnă să vorbeşti în limba păsărească de la Bucureşti şi să stai „drepţi” („sluj”, de fapt) în faţă „măreţiei” statului român „modern”. Aceştia se fugăresc după idealuri deşarte şi puţin le pasă că statul „român” la care aşa de mult se închină nu mai este deloc român şi cu atît mai puţin al românilor.


UE nu este Europa!

5 Ianuarie, 2007

UE este o structura conceputa pentru cei servili si creduli. Eu, ca cetatean al Romaniei, nu am fost intrebat de nimeni daca vreau sau nu sa fiu parte integranta a UE. Si nu vreau! Da, stiu, ce „minunat” e ca am intrat in UE, ca cetate in de mana a 2-a si muncitori necalificati! Odata cu intrarea in UE in loc de petreceri mai potrivit era un parastat in memoria natiunii romane. Ce aduce asa de bun intrarea in UE, fiindca eu nu inteleg? Bani poate?! Nici macar atat; dar categoric, aduce o moarte sigura a spiritului romanesc in urmatorii 20 de ani – o „europenizare” deplina intr-o tara imbecilizata de manelism.

Trebuie sa porti ochelari de cal sau sa fii de-a dreptul orb sa nu observi unele lucruri. In urma intrarii in UE Germania se confrunta cu cea mai mare rata a somajului de dupa Primul razboi mondial, in Franta s-au impus monopoluri economice abuzive, au fost „inghetate” mii de terenuri cultivabile (mii de tarani au fost saraciti abuziv), pescarilor li s-au impus restrictii nemaintilnite din Evul Mediu incoace, fiecare tara membra UE este in pragul unui razboi civil din cauza politicii iresponsabile a guvernelor vizavi de imigranti; sunt interzise simboluri si traditii milenare in numele unei false democratii, sunt impuse legi liberticide etc. In Germania si Austria exista in 2006 DETINUTI POLITICI, cum ar fi istoricul David Irving.

Problema este ca eu nu am auzit inca NICI UN NEAMT, FRANCEZ, SPANIOL, ITALIAN, etc, sa spuna ca o duce mai bine de cand face parte din UE (Pentru neavizati: actul oficial de constituire al UE il reprezinta Tratatul de la Maastricht din 1992, nu „Comunitatea Europeana a carbunelui si otelului” din 1951). Din contra, toti nemtii pe care ii stiu, si care traiesc in Germania, se plang foarte mult ca o duc mai prost de cand au intrat in UE si mai ales de cand euro a inlocuit marca. Alb pe negru – in Germania anilor `70-`80 se traia mai bine decat se traieste acuma, standardul de viata era mai ridicat. Multi analisti si politicieni au dat vina pe unirea cu RDG-ul, dar e o duma, pt ca Germania avea resurse suficiente pt a trece peste acel hop.Parerea mea este ca entuziasmul legat de UE exista
doar la nivelul clasei politice, nicidecum la nivelul oamenilor. Daca s-ar organiza un referendum in Germania sunt convins ca majoritatea ar vota pentru iesirea din UE! Acest lucru a fost dealtfel confirmat si de un articol aparut in ziarul Deutche Stimme. Teoretic vorbind, politicienii ar trebui sa reprezinte vointa poporului in parlament. In realitatea insa, intre electorat si clasa politica exista o prapastie enorma de incredere. In Vest, ca si la noi dealtfel, procentul celor care nu ies la vot ajunge uneori pana la 60%. Din cei 40% ramasi, 30% voteaza pentru un partid, care intra in coalitie cu altele si formeaza guvernul. In concluzie, partidul majoritar de la guvernare este de fapt votat in realitate de 10-15% din oamenii cu drept de vot intr-o tara. Majoritatea nu mai voteaza pt ca intre partide nu mai exista aproape nici o diferenta ideologica, lucru demonstrat de un sondaj realizat de Evenimentul Zilei, care a intrebat cateva zeci de fruntasi, senatori si deputati PSD ce inseamna social-democratia. Raspunsurile au fost tragi-comice. Situatia este similara in toate „partidele de sistem”. La aceste minoritati se facea referire in respectivul comunicat, pt ca iata, ajung 10% din populatie sa decida pentru restul de 90%. Sa nu mai vorbim ca vointa poporului NU CONTEAZA in sistemele democratiilor liberale. In Romania in 1999 aproape 85-90% din oameni au fost CONTRA bombardarii Serbiei, iar clasa politica a  dat verde avioanelor Nato, stergandu-se foarte elegant la fund cu  vointa majoritatii al carei opinii trebuia sa le respecte, pentru ca de aia fusese votata. La fel a fost si in cazul referendumului pt noua constitutie, cand nu au iesit la vot nici 40% din votanti, iar in ultimele doua ore „au votat” ca prin minune cateva milioane de romani. Democratia a fost batjocorita, pentru a cata oara.

In alta ordine de idei, atat in Occident cat si in Romania exista legi care condamna penal negarea holocaustului, spre exemplu. Este un lucru aberant, halucinant. Este ca si cum ai da o lege sa fie bagati la puscarie toti care spun ca Stefan cel Mare nu i-a batut pe turci la Podul Inalt. Daca eu am chef sa scriu ca Stefan cel Mare nu i-a batut pe turci, chiar daca nu e adevarat, trebuie sa fiu condamnat la inchisoare???? este o lege absolut liberticida care franeaza cercetarea istorica si impune niste monopoluri ideologice foarte periculoase. Istoricul englez David Irving a fost arestat si intemnitat in Austria pt ca a scris intr-o carte ca istoriografia oficiala a exagerat numarul victimelor din lagarele de concentrare germane din cel de-al doilea razboi mondial. Se poate discuta daca omul avea sau nu dreptate, putea fi combatut cu argumente (in caz ca exista) – DAR SA FIE BAGAT LA PUSCARIE PENTRU O OPINIE EXPRIMATA INTR-O CARTE?!?!?!

In Romania functioneaza destule ONG-uri, majoritatea finantate de fundatia Soros, care au ca scop un singur lucru – incriminarea Romaniei pentru participarea la holocaust. Daca acest lucru se confirma, Romania va plati zeci de miliarde de dolari despagubiri (bani din buzunarele noastre), iar cei care vor fi netezit calea unor asemenea minciuni oficializate vor primi cota parte. Aceste nu sunt aberatii si povesti, ci lucruri cat se poate de reale.
S-a lansat si termenul de „antieuropean” (cu varianta mai blanda de ‘eurosceptic’) – foarte pervers gandit. Se inoculeaza idea ca toti aceia care sunt Anti UE sunt de fapt „impotriva Europei”. Este un lucru aberant, cum poate fi un european „antieuropean”? Eu sunt proeuropean tocmai prin faptul ca sunt impotriva UE!

UE face uz de o smecherie politica veche de cand lumea. Interzice sau limiteaza drastic unele libertati (legate de calatorii, locuri de munca etc), dupa care le da drumul cu taraita, si mai are si pretentia ca oamenii sa fie fericiti si sa-i multumeasca pentru „marinimie”. Este ca si cum as lua eu salariul altcuiva si i l-as da in rate, cand am eu chef, iar respectivul sa fie si bucuros, ca, iata, ii dau banii! In sec al XIX-lea te puteai urca in tren in Timisoara si merge nestingherit pana la Viena, Berlin, Paris, etc, fara ca Romania sa fie membru UE, fara sa existe spatiu Schengen, etc. Libertatea de circulatie este o libertate fundamentala pe care trebuia sa o avem indiferent de orice, si care ne-a fost interzisa odata cu venirea comunismului.(Dealtfel, multi comunisti radicali din anii `60 au ajuns sa fie politiceni fruntasi in Europa – Joschka Fisher, de exemplu, sau Carlo Ciampi, etc.). Libertatea de circulatie NU are nimic de-a face cu UE. Aceasta este doar o tragica minciuna, inghitita din pacate de prea multi oameni.

UE este in opinia mea un imperiu cu adevarat comunist. Varianta agresiva, brutala, fizica a comunismului a disparut paote, dar varianta sa „cu fata umana”, mai stilata, mai perversa a acestuia a ajuns la desavarsire in Uniunea Europeana. Sunt oameni carora poate le convine aceasta situatie. Dar toti cei care nu au mentalitate de sclavi vor respinge aceasta noua tiranie, foarte sireata si subversiva. Multi nu inteleg aceste lucruri pentru ca se hranesc exclusiv cu informatii servite de televiziune manipulatoare si refuza sa gandeasca. Vom vorbi peste cativa ani, acuma degeaba as spune orice, multi oricum nu ma vor crede. Doar realitatea dura ii poate trezi, din pacate!