Din nou despre cotele de lapte.

Uniunea Europeană seamănă tot mai mult cu defuncta Uniune Sovietică şi, de fapt, cu orice alt sistem totalitar. Reglementări peste reglementări… Mă mir sincer că Uniunea Europeană nu ne spune şi cu ce mână să ne ştergem la fund. În acelaşi timp se remarcă un dispreţ profund faţă de oamenii care muncesc cu adevărat; şi mai ales faţă de ţărani. „Cota de lapte” (care aminteşte de faimoasele „cote” impuse ţăranilor de către regimul comunist) este un astfel de exemplu.

Ţăranii care au cel puţin o vacă vor trebui să obţină, până la finele lunii octombrie, o cotă individuală de lapte, dacă vor mai dori ca şi anul viitor să poată vinde lapte vecinilor, fabricilor de lapte sau punctelor de colectare a laptelui. Cei care sunt prinşi pe picior greşit riscă amenzi de până la 15 milioane de lei vechi. Cota individuală reprezintă de fapt cantitatea maximă de lapte pe care fermierul o va putea comercializa – către fabrici de lapte sau puncte de colectare – sau pe care o va putea vinde direct către consumator. Mai întâi, producătorii vor trebui facă rost de un formular de cerere, fie de la Biroul judeţean al Departamentului de Administrare a Cotei de Lapte, fie de la primărie.

Cota se va acorda în funcţie de cantitatea livrată în perioada de referinţă (1 aprilie 2005 – 31 martie 2006). Obţinerea cotei nu va fi lipsită de greutăţi, explicaţiile de completare a formularelor întinzându-se pe mai multe pagini. Astfel, pe lângă date precum nume, prenume, cod numeric personal, adresa exploataţiei, telefon, numărul de vaci – cu lactaţii în curs şi cu lactaţiile încheiate – ţăranii vor trebui să facă o serie de calcule, printre care suma cantităţilor de lapte livrate la cumpărători în perioada de referinţă, dar şi suma cantităţilor de grăsime corespunzătoare laptelui livrat în aceeaşi perioadă. Totodată, pentru a “intra în legalitate”, ţăranii vor trebui să complezete un snop întreg de formulare, la care vor trebui să anexeze o serie de alte documente, în cazul în care au accesat Programul Sapard, Fermierul, dar şi în cazul în care s-au finanţat prin fonduri proprii. În plus, toţi ţăranii care au obţinut o cotă de lapte vor fi obligaţi să ţină acasă un registru (denumit “caietul fermierului”), în care vor trece zilnic informaţii privind efectivele de vaci şi cantităţile de lapte produse.

Totodată, normele europene arată că fermierii ce au obţinut cotă de lapte vor fi nevoiţi să completeze şi să depună o declaraţie anuală referitoare la cantităţile de lapte vândute direct pe piaţă. Alocarea individuală de cote de lapte se face la nivelul celor 3,3 miliarde litri de lapte, cât este cota de lapte alocată României de UE (faţă de circa 5 miliarde litri, cât este producţia naţională de lapte). Autorităţile preconizează că vor fi circa 400.000 de producători de lapte care vor solicita cota de lapte. Din datele autorităţilor, peste 80% dintre “fermieri” au de fapt doar una-două vaci. În cazul în care producătorii de lapte vor vinde mai mult lapte decât prevede cota, ţara noastră va fi penalizată de Uniunea Europeană. Pentru fiecare tonă de lapte peste cota alocată, ţara noastră va plăti UE o taxă de 278,3 euro, bani care în final vor fi recuperaţi de stat de la ţăranii care au înregistrat depăşirile. Pentru a nu depăşi cota de lapte, ţăranii vor fi nevoiţi fie să-l dea la animale, să-l facă brânză, fie să se profileze pe creşterea raselor de vaci pentru carne. Reversul medaliei este că, tot de anul viitor, ţăranii care nu vând pe piaţă întreaga cotă pe care au primit-o vor pierde cantitatea corespunzătoare celei nevândute. Iar cei care realizează mai puţin de 70% din cotă vor fi în situaţie de a pierde dreptul de a mai livra lapte.

În prezent, autorităţile derulează o campanie în comune, la primării, la centrele de colectare a laptelui, unde se distribuie pliante şi se asigură consultanţă pentru ca fermierii să se înscrie pentru a primi cota de lapte. Dacă fermierul consumă în gospodăria proprie tot laptele produs, nu este necesar să se înscrie pentru a obţine cotă. De menţionat că această cotă de lapte va fi ca o marfă, adică se va putea vinde/cumpăra sau se poate lăsa moştenire.

Puteţi să-mi spuneţi şi mie la ce e bun acest sistem mirobolant? E în avantajul ţăranilor, al cumpărătorilor? Sau este doar un pretext de a scoate de pe piaţă micii producători? Răspunsul este evident.

Anunțuri

One Response to Din nou despre cotele de lapte.

  1. Mihaela spune:

    Intrebare: dar fermele nou infiintate pentru care s-au aprobat proiecte Sapard cum vor primi aceasta cota /
    Nu era normal sa fie o evidenta a proiectelor aprobate si o corelatie cu cota de lapte ?
    Nu era normal sa se creeze premisele pentru investitiile atat de asteptate in zootehnie ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: