Scrisoarea unui român stabilit în Germania.

Adrian Constantinescu,
Sursa: http://www.romare.ro/

…Nu totul a fost rãu  în comunism (si-n acelasi timp adaug si în national-socialism) nu totul este bun sau foarte bun în capitalism (turbocapitalism, globalizarea capitalismului). Nu, nu, nu! Este adevãrat cã democratia, economia de piatã liberã (dupã cum a spus odatã fostul prim-ministru al Marii Britanii, Winston Churchill) nu reprezintã perfectiunea, însã comparativ cu alte sisteme politice si economice sînt cele mai bune pe care le are omenirea actualmente. Este adevãrat cã economia de piatã liberã poate sã functioneze bine numai în cooperare cu o politicã socialã adecvatã (exemplu: nivelul de trai din Germania si nu numai de aici).
Însã cînd economia de piatã liberã nu poate sã mai coopereze cu o politicã socialã adecvatã, atunci situatia devine rea. Si exact aici am vrut sã ajung. Cu proprii mei ochi am observat cum s-a dezvoltat vechea si, dupã 1990, noua Germanie. Pot sã jur (cu mîna pe inimã): viata în anii ’80, ’90 era cu 100% mai bunã decît în zilele noastre. Muncitorii cu salarii reduse, somerii cu ajutor de somaj redus, primitorii de ajutoare sociale, care primeau cca 400 de mãrci în mînã, pensionarii cu o pensie de 1.000 de mãrci au putut sã trãiascã încã rezonabil. Astãzi, un muncitor care cîstigã 1.000 de euro net pluteste la limita sãrãciei, un somer cu ALG-2 (ajutor de somaj doi) sau un primitor de ajutor social, care primeste în mînã 345 de euro sînt deja sub limita sãrãciei. Iar un pensionar care primeste o pensie de 600 de euro este aproape falimentar. Dupã introducerea euro-ului, preturile au crescut aproape peste tot. În fiecare an tigãrile, benzina, curentul electric, încãlzirea, tichetele de tren si autobuz/tramvai, chiria si cheltuielile adiacente sînt mai scumpe, tot mai scumpe. Pe vremuri, medicamentele prescrise (compensate) au costat 2, 3 sau 5 mãrci. Acum, aceleasi medicamente costã între 5 si 10 euro (asadar între 10 si 20 de mãrci vechi). Ce sens are faptul cã tatãl-stat plãteste ajutorul de somaj sau ajutorul social ori pensia si, în acelasi timp, pentru asigurarea minimului de existentã trebuie sã mai plãteascã încã alti bani pentru chirie (asa-numitii bani de locuintã)? De ce sistemul capitalist nu a construit în regie proprie (si nu prin rechinii imobiliari) multe, multe locuinte sociale cu chirie rezonabilã de 50-100 euro/lunã pentru persoane cu venituri reduse? A fost rãu cã în R.D. Germanã o chirie în cartier de locuinte a costat numai 50-100 de mãrci? Nu, nu a fost rãu, a fost bine! Este bine cã în Germania anului 2006 în cele mai mari orase o chirie la cald (deci chiria cu cheltuielile adiacente) pentru o garsonierã de 30 mp sã coste mai mult de 300 de euro? Nu, nu este bine! Este rãu! National-socialistii, în ciuda dictaturii, terorii, cultului personalitãtii al Führerului, persecutiei politice si etnice, si pînã la sfîrsitul cumplitului rãzboi cu si mai cumplitele lui consecinte, da, acesti national-socialisti au adus în numai 6 ani (1933-1939) cca 6 milioane de someri în pîine si bani; acesti national-socialisti au adus economiei germane un salt al ratei economice de 6 pînã la 7% pe an. Autostrãzi, masini pentru popor (Volkswagen), aparate radio pentru popor, descoperirea si dezvoltarea Televiziunii, mai tîrziu a rachetelor si avioanelor cu reactie si multe altele, totul a fost fãcut de poporul german (iar azi auzim cã concernul Volkswagen vrea sã concedieze încã 20.000 de lucrãtori sau sã mute întreaga productie în strãinãtate). Si astãzi? Ce vedem noi astãzi? Ce ne-au adus nouã astãzi turbocapitalismul, globalizarea? Dupã 60 de ani de economie de piatã liberã-socialã, dupã 50 de ani de integrare în UE, dupã 15 ani de la reunificare si de la prãbusirea comunismului si a URSS-ului? Somajul de la 2 la 3, de la 3 la 4, de la 4 la 5 milioane de persoane, în ciuda tuturor promisiunilor, tuturor partidelor (indiferent cã acestea au fost sau sînt partide de stînga sau de dreapta). Rata de dezvoltare economicã pluteste undeva între 1% si 2 %. Si nu se întreprinde aproape nimic. Firme cu traditie în Germania lasã patriotismul pe de lãturi si fug în strãinãtate, întrucît acolo profitul, cîstigul sînt mai mari ca în patrie. De la zi la zi creste numãrul bogatilor, însã numãrul sãracilor creste de 4 ori pe atîta. Si tatãl-stat plãteste încã, si plãteste încã, însã eu mã întreb: pînã cînd? Cãci o limitã trebuie sã existe undeva. Si dupã aceea vechii demoni ai secolului XIX si ai secolului XX (precum Marx, Nietzsche, Lenin, Hitler) vor reapãrea. E finita la comedia…

3 răspunsuri la Scrisoarea unui român stabilit în Germania.

  1. muller daniel spune:

    sint cetatean cu dubla cetatenie romana-germana,acum am resedinta in romania si imi doresc sa ne cunoastem.te salut.muller

  2. ciprian spune:

    spunemi te rog cateva site-uri bune unde pot gasi apratamente de inchiriat sau case.multumesc

  3. adrian spune:

    salut. ma numesc adrian si sunt interesat de munca in germania. acum locuiesc in spania, dar doresc sa ma mut cu familia.contact:
    adi-alice@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: