O utopie: Statele Unite ale Europei

28 Iulie, 2006

articol de: VLAD HOGEA, Observator PRM la Parlamentul European

Sursa: www.ziarultricolorul.ro

Se vorbeste, din ce în ce mai insistent, despre „Statele Unite ale Europei”. Desigur, acest concept nu reprezinta o noutate, dar acum, la începutul Mileniului III, unii chiar cred ca este realizabil. De pilda, premierul belgian, Guy Verhofstadt, si-a facut un obicei din a aduce în discutie, la fiecare conferinta, masa rotunda ori simpozion despre viitorul Batrînului Continent, iminenta formarii „Statelor Unite ale Europei”. El nu este singurul care abordeaza acest subiect. Ministrul german pentru Afaceri Europene, Hans Martin Bury, afirma recent, în cadrul unei dezbateri din Bundestag: „Constitutia Europeana este certificatul de nastere al Statelor Unite ale Europei” („Die Welt”, 25 februarie 2005). La rîndul sau, Elmar Brok, presedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul European, spunea ca „UE este un stat pe cale de edificare”. Joschka Fischer, ministrul de Externe al Germaniei, declara ca „transformarea Uniunii Europene într-un stat, cu o singura armata, o singura Constitutie si o singura politica externa – este provocarea de capatîi a epocii noastre” („The Guardian”, 26 noiembrie 1998). Publicistul britanic Philip Day constata, cu amaraciune, ca „UE se proclama Ťcel mai frumos viitorť, daca citesti printre rînduri. Dar în culise exista un alt plan, o alta agenda, a carei îndeplinire se urmareste pas cu pas. (…) Astazi, Uniunea Europeana avanseaza periculos de mult pe drumul sau de a deveni un superstat federal, avînd o singura moneda, un singur sistem de legi, o singura armata, forte politienesti proprii, chiar si un steag propriu. (…) Am fost tradati sistematic de catre politicienii nostri, din toate partidele, timp de multi ani, iar acesta este un fapt demonstrat. (…) Aceasta constanta erodare a drepturilor si libertatilor noastre inalienabile este din ce în ce mai accentuata. Oamenii sînt tot mai frustrati de minciunile ascunse sub covorul frumos al noii ŤUniuni Sovietice a Europeiť”. De asemenea, Alexandra Neagu aducea în discutie, în eseul intitulat „Cît de unite sînt Statele Unite ale Europei?” (publicat pe site-ul ro.altermedia.info), problema fundamentala a pastrarii identitatii nationale: „Este bine cunoscut faptul ca Uniunea Europeana s-a creat de la vîrf spre baza, si nu invers, cum era firesc. A fost o creatie în mintea conducatorilor, o dezbatere în rîndul elitelor, nu o necesitate la nivelul clasei de mijloc sau al celei de jos. (…) Secolul XX, cel al unei Europe din ce în ce mai unite, a fost o replica a secolului anterior. Secolul XIX a fost, indubitabil, secolul nationalitatilor, secolul formarii statelor nationale. A fost perioada în care fondul a luat o forma. Tot ceea ce defineste o natiune – limba, traditia, obiceiurile, dorinta de a împartasi acelasi destin etc. – a luat forma unui stat national. Suportul statului este natiunea: ansamblul asezarilor omenesti între care exista o legatura de solidaritate, o comunitate de traditie, limba, cultura etc.” Desi unii vorbesc despre un superstat european, reînvierea spiritului national, mai ales în tarile din Europa Centrala si de Est, este imposibil de negat. Iata ce scria, de curînd, ziarul german „Berliner Zeitung”: „În Noua Europa renaste, în momentul de fata, o veche idee: nationalismul. În Polonia si Slovacia, ea se afla deja la Putere. În Ungaria si Cehia poti guverna împotriva ei doar cu dificultate sau deloc. Se pare ca aderarea la Uniunea Europeana are alte efecte decît cele asteptate”. Se pregateste România…

Anunțuri

Scrisoarea unui român stabilit în Germania.

19 Iulie, 2006

Adrian Constantinescu,
Sursa: http://www.romare.ro/

…Nu totul a fost rãu  în comunism (si-n acelasi timp adaug si în national-socialism) nu totul este bun sau foarte bun în capitalism (turbocapitalism, globalizarea capitalismului). Nu, nu, nu! Este adevãrat cã democratia, economia de piatã liberã (dupã cum a spus odatã fostul prim-ministru al Marii Britanii, Winston Churchill) nu reprezintã perfectiunea, însã comparativ cu alte sisteme politice si economice sînt cele mai bune pe care le are omenirea actualmente. Este adevãrat cã economia de piatã liberã poate sã functioneze bine numai în cooperare cu o politicã socialã adecvatã (exemplu: nivelul de trai din Germania si nu numai de aici).
Însã cînd economia de piatã liberã nu poate sã mai coopereze cu o politicã socialã adecvatã, atunci situatia devine rea. Si exact aici am vrut sã ajung. Cu proprii mei ochi am observat cum s-a dezvoltat vechea si, dupã 1990, noua Germanie. Pot sã jur (cu mîna pe inimã): viata în anii ’80, ’90 era cu 100% mai bunã decît în zilele noastre. Muncitorii cu salarii reduse, somerii cu ajutor de somaj redus, primitorii de ajutoare sociale, care primeau cca 400 de mãrci în mînã, pensionarii cu o pensie de 1.000 de mãrci au putut sã trãiascã încã rezonabil. Astãzi, un muncitor care cîstigã 1.000 de euro net pluteste la limita sãrãciei, un somer cu ALG-2 (ajutor de somaj doi) sau un primitor de ajutor social, care primeste în mînã 345 de euro sînt deja sub limita sãrãciei. Iar un pensionar care primeste o pensie de 600 de euro este aproape falimentar. Dupã introducerea euro-ului, preturile au crescut aproape peste tot. În fiecare an tigãrile, benzina, curentul electric, încãlzirea, tichetele de tren si autobuz/tramvai, chiria si cheltuielile adiacente sînt mai scumpe, tot mai scumpe. Pe vremuri, medicamentele prescrise (compensate) au costat 2, 3 sau 5 mãrci. Acum, aceleasi medicamente costã între 5 si 10 euro (asadar între 10 si 20 de mãrci vechi). Ce sens are faptul cã tatãl-stat plãteste ajutorul de somaj sau ajutorul social ori pensia si, în acelasi timp, pentru asigurarea minimului de existentã trebuie sã mai plãteascã încã alti bani pentru chirie (asa-numitii bani de locuintã)? De ce sistemul capitalist nu a construit în regie proprie (si nu prin rechinii imobiliari) multe, multe locuinte sociale cu chirie rezonabilã de 50-100 euro/lunã pentru persoane cu venituri reduse? A fost rãu cã în R.D. Germanã o chirie în cartier de locuinte a costat numai 50-100 de mãrci? Nu, nu a fost rãu, a fost bine! Este bine cã în Germania anului 2006 în cele mai mari orase o chirie la cald (deci chiria cu cheltuielile adiacente) pentru o garsonierã de 30 mp sã coste mai mult de 300 de euro? Nu, nu este bine! Este rãu! National-socialistii, în ciuda dictaturii, terorii, cultului personalitãtii al Führerului, persecutiei politice si etnice, si pînã la sfîrsitul cumplitului rãzboi cu si mai cumplitele lui consecinte, da, acesti national-socialisti au adus în numai 6 ani (1933-1939) cca 6 milioane de someri în pîine si bani; acesti national-socialisti au adus economiei germane un salt al ratei economice de 6 pînã la 7% pe an. Autostrãzi, masini pentru popor (Volkswagen), aparate radio pentru popor, descoperirea si dezvoltarea Televiziunii, mai tîrziu a rachetelor si avioanelor cu reactie si multe altele, totul a fost fãcut de poporul german (iar azi auzim cã concernul Volkswagen vrea sã concedieze încã 20.000 de lucrãtori sau sã mute întreaga productie în strãinãtate). Si astãzi? Ce vedem noi astãzi? Ce ne-au adus nouã astãzi turbocapitalismul, globalizarea? Dupã 60 de ani de economie de piatã liberã-socialã, dupã 50 de ani de integrare în UE, dupã 15 ani de la reunificare si de la prãbusirea comunismului si a URSS-ului? Somajul de la 2 la 3, de la 3 la 4, de la 4 la 5 milioane de persoane, în ciuda tuturor promisiunilor, tuturor partidelor (indiferent cã acestea au fost sau sînt partide de stînga sau de dreapta). Rata de dezvoltare economicã pluteste undeva între 1% si 2 %. Si nu se întreprinde aproape nimic. Firme cu traditie în Germania lasã patriotismul pe de lãturi si fug în strãinãtate, întrucît acolo profitul, cîstigul sînt mai mari ca în patrie. De la zi la zi creste numãrul bogatilor, însã numãrul sãracilor creste de 4 ori pe atîta. Si tatãl-stat plãteste încã, si plãteste încã, însã eu mã întreb: pînã cînd? Cãci o limitã trebuie sã existe undeva. Si dupã aceea vechii demoni ai secolului XIX si ai secolului XX (precum Marx, Nietzsche, Lenin, Hitler) vor reapãrea. E finita la comedia…


„Intrarea României în Uniunea Europeană va însemna descompunerea statului national”.

8 Iulie, 2006

„Intrarea României în Uniunea Europeană va însemna pentru noi, maghiarii din Ardeal, în primul rând şansa depăşirii statului – naţiune, a cărui descompunere a şi început. Această descompunere ne va oferi un nou tip de convieţuire cu Ungaria şi o nouă viaţă în sânul naţiunii maghiare, inclusiv prin schimbarea statutului nostru în cadrul statului român, astfel încât să putem face din autonomia Ţinutului Secuiesc o realitate perceptibilă şi juridic!” Aceasta a fost, în esenţă, „învăţătura” oferită de liderul UDMR, Marko Bela, tinerilor maghiari din România şi Ungaria veniţi la cea de-a treia ediţie a seminarului „Tineretul şi Uniunea Europeană”, organizat, la Tuşnad Băi, de Asociaţia MIERT, care ţine locul organizaţiei de tineret a Uniunii. „Marea provocare pentru noi, maghiarii, este să facem în aşa fel, încât descompunerea statului – naţiune să nu însemne şi dispariţia naţiunilor care trăiesc în el, naţiuni care trebuie să existe şi vor exista în continuare”, a adăugat Marko Bela, care s-a declarat „convins că Ungaria poate ajuta şi ea la acest lucru, prin experienţa acumulată ca membru al UE”. „Nu trebuie să ne fie indiferent cine va vorbi pentru noi la Bruxelles”, a concluzionat apoi liderul UDMR, îndemnându-i pe cei prezenţi să urmeze exemplul tinerilor „de succes” ce reprezintă  Uniunea în Executivul de la Bucureşti, „chiar dacă acest guvern nu se simte prea bine, e măcinat de tot felul de conflicte între partenerii de coaliţie, care, în plus, au şi atitudini şi acţiuni de-a dreptul scandaloase faţă de UDMR, ca de exemplu în cazul legii minorităţilor”. Predicţiile lui Marko Bela au fost completate de cele ale deputaţilor socialişti budapestani Vastagh Pal şi Ujhelyi Istvan, primul opinând că „naţiunea maghiară îşi poate realiza integritatea numai prin UE, depăşind astfel suferinţele îndurate zeci şi zeci de ani”, în vreme ce colegul său a încredinţat auditoriul că „ pentru maghiarii din Ardeal, integrarea europeană nu va însemna asimilare, cum se tem mulţi, ci, dimpotrivă, o şansă unică pentru păstrarea şi afirmarea şi mai puternică a identităţii lor ca maghiari”.

In fond, tactica Uniunii Europene este lesne de inteles pentru oricine are minime cunostinte de istorie si se numeste – divide et impera. A fost aplicata cu succes de-a lungul timpului de toate imperiile si, intr-un sens mai general, de toate guvernele sau fortele politice dominante. UE foloseste aceasta tactica din doua directii: pe de o parte, invrajbeste statele nationale intre ele, incercand astfel sa si le supuna (fortandu-le totodata sa adopte legislatia emanata de birocratia UE) iar pe de alta parte, mai subtil dar cu atat mai periculos, UE dezbina statele nationale din interior prin asa zis-ul proces de „regionalizare” (mai bine zis de sovietizare) a Europei. Insa acest subiect este destul de larg si il voi trata pe larg in alta parte.


Inapoi in viitor. Cotele de lapte.

4 Iulie, 2006

Incepand cu 2007, Romania, ca tara membra a Uniunii Europene, va fi penalizata daca depaseste „cota de lapte”. Pentru fiecare tona de lapte realizata peste productia permisa, tara noastra va plati o taxa de 278,3 euro. Potrivit unei HG de saptamina trecuta, penalizarile vor fi recuperate de la producatorii care au inregistrat depasirile. Avind in vedere ca Romania produce anual in jur de 5,2 miliarde de litri de lapte, iar cota „negociata” cu UE este de aproape 3,1 miliarde de litri, taranii vor trebui sa-si reduca dramatic productia (cu 40%, daca vrea sa nu fie sanctionata). Probabil ca taranii romani vor ajunge ca cei polonezi, care inca din primul an dupa aderare au fost amendati pentru ca produc prea mult lapte. Fireste, firmele mari vor gasi metode sa se incadreze, insa taranul roman, practic, nu-si va mai putea vinde laptele celor 2,3 vaci ale sale.

Noul act normativ specifica faptul ca producatorul care livreaza o cantitate de lapte mai mare decat cota individuala alocate trebuie sa plateasca o taxa. Tot la fel trebuie sa plateasca o taxa si cel care nu isi realizeaza cota de lapte. Taranii care nu vind pe piata 100% din cota solicitata pierd cantitatea corespunzatoare celei nevindute. Cei care realizeaza sub 70% din cota pierd integral dreptul de a mai livra lapte. (un mijloc extrem de „elegant” de a-i elimina de pe piata in favoarea marilor firme – cu capital occidental probabil)
O alta prevedere legala stabileste ca, pentru a beneficia de cote individuale de lapte, producatorii care isi extind capacitatea sau care realizeaza noi exploatatii de vaci de lapte dupa data de 31 martie 2006, finalizate si populate pina la 1 aprilie 2007, trebuie sa se inregistreze in Registrul Investitiilor. In plus, ei vor obtine foarte greu o cantitate pe care sa o poata livra pentru ca numai taranii care au livrat lapte in aprilie 2005 – martie 2006 vor putea primi cota. „Ei vor avea drept de proprietate asupra acestei cote. Vor putea sa o vinda, sa o inchirieze si chiar sa o lase mostenire. Fermele care se vor infiinta anul viitor vor trebui sa-si cumpere cota daca vor sa comercializeze lapte“, ne-a declarat Gabriela Paraschiv, director la Agentia Nationala pentru Ameliorare si Reproductie in Zootehnie.

Concluzia este destul de simpla: Lasati laptele si beti Coca-Cola! E mai „sanatoasa” si mai „gustoasa”… Sute de mii de ţărani care trăiesc acum din vînzarea laptelui vor ajunge şomeri, nu fiindcă n-ar vrea să muncească sau fiindcă produsele lor n-ar avea căutare, ci fiindcă sistemul birocratic impus de Uniunea Europeana le va interzice să-şi comercializeze produsele. Asta este oare capitalism? Economie de piata? Libertatea initiativei? Libera concurenta? Sau mai degraba o reintoarcere la socialismul de tip sovietic?! Judecati si singuri!