Un monument hidos in parcul Herastrau.

25 Mai, 2006

Sursa: http://www.jurnalul.ro

Aderarea la Uniunea Europeana, din ianuarie 2007, infierbanta tot felul de minti cu reflexe neschimbate de pe vremea comunismului. A inceput astfel o adevarata "intrecere socialista" in ridicat osanale, statui si alte "opere de arta" in cinstea "Europei". La 9 mai, sub "inaltul patronaj al presedintelui Romaniei" si sub mai coordonarea primarului Capitalei, Adriean Videanu, poporul a fost invitat in parcul Herastrau la inaugurarea unor capatani europene. Era vorba despre figurile celor 12 prim-ministri si ministri de Externe ai celor 6 state care au semnat in 1951 Tratatul de la Paris, prin care s-au pus bazele Comunitatii Europene. Ele trebuia sa se iveasca in locul numit "Insula Trandafirilor". Capatanile aurii, date cu bronz de soba (mai cunoscut sub numele comercial de "aurolac"), trebuiau sa fie un "monument unic in Europa, introdus in circuitul turistic european". Unic chiar este intr-adevar, prin hidosenie.
Au rezultat niste figurine mari din ghips (au 1,20 m inaltime), de genul celor care erau expuse prin balciuri sa sperie copiii neascultatori. Ca sa le faca "mai frumoase" au fost unse cu aurolac si apoi plantate pe niste socluri. La 9 mai, "inaltul patron" Traian Basescu a lipsit, fiindca tocmai se operase de hernie. Pe Adriean Videanu (care se lauda ca a donat oarece granit – probabil din cel de la bordurile scoase acum vreo 2 ani – la realizarea "monumentului"), au fost adusi nepotii unui fondator european din Olanda, cativa ambasadori, parlamentari, consilieri municipali si alti oameni de bine. Dupa discuri festiviste si chefuiala, toata lumea a plecat multumita. Numai ca in Bucuresti mai ploua. Iar aurolacul nu e impermeabil…

   

Politia gandirii in UE.

22 Mai, 2006

Text scris de Rocco Buttiglione -1)

Este de notorietate povestea respingerii numirii mele ca membru al Comisiei Europene, in toamna anului trecut. Numit pentru Comisie de Guvernul italian, am fost silit sa ma retrag datorita unor remarci presupuse a fi homofobe, pe care le-as fi facut in fata Comisiei pentru libertati civile, justitie si afaceri interne din Parlamentul European. Acum praful acestei dispute s-a asezat si cu o noua Comisie instalata, este timpul sa vedem care sunt concluziile acestei afaceri.

Prima concluzie se refera la indispensabilitatea in politica a informatiilor si relatarilor precise. Democratia functioneaza doar atunci cand exista relatari corecte asupra problemelor care sunt dezbatute. Bineinteles oricine este liber sa comenteze si sa evalueze evenimentele dupa cum ii place. Insa este nevoie de un inalt grad de fidelitate fata de adevar in mass-media, altfel dezbaterile devin prea distorsionate pentru ca cetatenii sa le poata evalua corect insemnatatea. Reporterii nu au dreptul sa distorsioneze faptele pana la reinventare.

In cazul meu, principala acuzatie adusa mie a fost inventata: nu am facut nici o declaratie homofoba. Nici nu am introdus problema homosexualitatii in dezbaterea privind numirea mea. Oponentii mei au facut asta. Eu nu am introdus in dezbatere cuvantul cu o puternica incarcatura emotionala „pacat” si nu l-am legat de homosexualitate. Inca o data, asta au facut dusmanii mei.

Iata ce am zis eu: s-ar putea, ca in calitatea mea de credincios catolic practicant care adera la invataturile Bisericii sale, sa gandesc ca homosexualitatea este un pacat. Aceasta credinta nu ar putea avea nici o influenta asupra deciziilor mele, asa ceva ar fi fost valabil doar daca as fi spus ca consider homosexualitatea ca fiind un delict. Insa nu am spus asa ceva.

O societate liberala este societatea in care oamenii cu opinii morale diferite sunt legati printr-o domnie comuna a legii. Atat in domeniul legal si politic, am sustinut clar principiul ne-discriminarii. Distinctia pe care am facut-o in cadrul audierii mele, intre morala si lege, nu a fost acceptata. Mai rau de atat, a fost transformata intr-o caricatura iar apoi a fost declarata ca fiind falsa.

Intr-adevar, comisia amintita a Parlamentului European a patruns in sfera constiintei morale afirmand ca orice om care nu adera la o evaluare morala pozitiva a homosexualitatii nu poate ocupa functia de comisar european. Asta inseamna ca oricine adera la doctrinele morale ale majoritatii bisericilor crestine ar trebui considerat un cetatean inferior al Uniunii Europene. Conform acestui principiu, Konrad Adenauer, Robert Schuman si Alcide de Gasperi – trei dintre parintii fondatori ai Uniunii Europene – nu s-ar ridica la standardele necesare.

Ce este rau in faptul ca o comisie parlamentara adopta o decizie politica impotriva unui comisar din motive pur politice? Respingerea mea a fost, conform mai multor analisti, doar o alta batalie politica: castigi pe de o parte, pierzi pe de alta, insa nu poti spune ca ai fost discriminat doar pentru ca ai pierdut.

Insa Comisia Europeana nu este raspunzatoare in fata Parlamentului European asa cum este raspunzator un guvern national in fata propriului Parlament. Guvernele membre UE numesc membrii Comisiei Europene iar Parlamentului European ii lipseste dreptul explicit de veto pentru a-i respinge. O audiere pentru o numire in Comisia Europeana ar trebui pur si simplu sa examineze daca respectiva persoana este competenta in domeniul pe care il va supraveghea in cadrul Comisiei si daca exista elemente evidente care din punct de vedere moral il descalifica pe respectivul candidat.

In prezent se pare ca in conformitate cu opinia comisiei parlamentare care mi-a respins nominalizarea, aderarea la principiile majoritatii bisericilor crestine constituie un motiv pentru o astfel de „descalificare” morala. Implicatiile unei astfel de pozitii sunt profunde si socante. Daca aceasta pozitie ar fi general acceptata ar implica faptul ca Uniunea Europeana detine in prezent doctrina morala oficiala, iar supunerea fata de aceste doctrine este necesara pentru exercitarea dreptului cetanesc de a servi in posturi publice.

Aceasta concluzie este intolerabila si va slabi progresiv Uniunea, divizand-o printr-un tip de semi-ostilitate oficiala fata de credinta religioasa. Mai mult, solicitarea unei astfel de supuneri constituie renuntarea la unul dintre cei mai importanti pasi in dezvoltarea Europei.

Au trecut cam 300 de ani de cand oamenii care au o credinta religioasa au reusit sa inteleaga ca a fi de o credinta diferita sau a fi agnostic nu te descalifica pentru un post public. Daca testul moral pe care l-am indurat eu ramane valabil, inseamna ca ciclul s-a inchis: agnosticii resping faptul ca a fi religios – si a avea vederi morale diferite – nu ar trebui sa impiedice pe cineva sa ocupe un post public.

Sper ca aceasta Comisie pentru libertati civile, justitie si afaceri interne din Parlamentul European isi va re-analiza comportamentul, iar „Afacerea Buttiglione” va ramane doar o nedreptate politica obisnuita impotriva unui singur individ si nu va deveni premisa transformarii credinciosilor in cetateni de rangul doi.

Daca pe de alta parte, membrii Parlamentului European vor continua sa urmeze logica din cazul meu – iar respingerea mea devine baza unei politici consistente – Uniunea Europeana se va afla pe drumul crearii unui fel de politie a moralitatii si va lansa o inchizitie moderna, una care constituie o violare a libertatii religioase si a libertatii de constiinta.

1)Rocco Buttiglione, fost ministru italian de Afaceri Europene si candidat la functia de Comisar pentru Justitie, Libertate si Securitate in cadrul Comisiei Europene, in prezent profesor de drept la Universitatea din Roma.

Copyright: Project Syndicate, februarie 2005.

www.project-syndicate.org


UE si isteria gripei aviare.

20 Mai, 2006

ÎN EUROPA unită este loc doar pentru marile firme, de preferinţă multinaţionale, iar Statul Român îşi îndeplineşte conştiincios datoria de „curăţire” a terenului pentru acestea, prin norme legale care să distrugă micii producători. În cazul creşterii porcilor, măsurile pentru distrugerea concurenţei firmelor agreate de UE sînt în grafic şi acelaşi lucru e pe cale să se întâmple şi cu crescătorii de păsări. Păi cum aşa, să îngăduim ţăranilor români să facă cu neruşinare concurenţă firmelor din UE?
Birocraţi de la mai multe instituţii – Ministerul Agriculturii, Autoritatea Sanitar-Veterinară, Comandamentul Central Antiepizootic – şi-au unit forţele pentru rezolvarea problemei. Este aproape gata un proiect de act normativ prin care „populaţia va fi obligată să crească păsările în spaţii închise”. Pretextul folosit e „a preveni răspîndirea virusului gripei aviare” – boală care există de cel puţin un milion de ani, va exista probabil şi în viitorul milion de ani, şi a cărei pericol de transmitere la oameni este exagerat într-un mod de-a dreptul grotesc. „Actul normativ va specifica mai clar sancţiunile care vor fi aplicate în cazul nerespectării normelor de creştere, circulaţie şi exploatare a păsărilor”. Deci, un loc de muncă asigurat pentru birocraţii care vor verifica respectarea normelor şi aplicarea amenzilor. Mai mult, fiecare crescătorie de păsări va fi obligată să aibă un medic veterinar angajat – o condiţie imposibil de îndeplinit de către micii producători. Gripa aviară este aşadar cel mai bun pretext pentru a elimina creşterea păsărilor în gospodăriile ţărăneşti…
Marile firme cresc păsările în hale supraaglomerate, în care puii n-au loc să se mişte decît cît trebuie să ajungă la vălăul cu mîncare, căci orice mişcare a păsărilor înseamnă consum de energie şi micşorează randamentul transformării nutreţului în carne. Aceasta este adevărata cruzime faţă de animale, nu sacrificarea lor cu cuţitul, de care e învinuit ţăranul român! Mai mult, acest mod de creştere forţată a păsărilor este cel care de fapt a dus la răspândirea virusului gripei aviare – prin diminuarea imunităţii păsărilor faţă de acest virus.
Sînt interese mari la mijloc, bani mulţi de cîştigat. Cînd aflăm că şeful Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală a aranjat cumpărarea substanţelor contra gripei aviare de la firma lui fiu-su apare legitimă întrebarea dacă nu cumva isteria gripei aviare este doar un pretext şi mijloc de manipulare a oamenilor, nu o preocupare sinceră a celor care crează această isterie. Se ştie că gripa aviară a făcut, în întreaga lume, doar cîteva zeci de morţi (niciunul în România). Sînt alte boli care au pricinuit mult mai multe victime (chiar şi gripa obişnuită, umană). Petre Calistru, directorul Spitalului de boli infecţioase « Victor Babeş » remarca: “Există o teorie că ar putea să se întîlnească un virus de tip uman cu H5N1 şi să apară un virus cu potenţial pandemic. Această teorie ştiinţifică este atît de puţin probabilă, la fel cum s-a anunţat că în 2010 o cometă va lovi planeta Pămînt”.


Ce ne oferă Europa?

17 Mai, 2006

IPS Bartolomeu Anania

Am meditat mai adânc gândindu-mă la vremurile noastre, dacă nu cumva procesul de admitere a României în Europa se prelungeste, dacă nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din Decembrie ’89, intrând într-o altă era. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolsevic, de data aceasta ne îndreptăm cu fata către Occidentul european – care se autodefineste drept “Europa” însăsi si care ne invită să intrăm în ea, ca si cum noi n-am fi fost niciodată europeni.

În privinta aceasta – dacă trebuie să fac o paranteză si vreau să o fac – doresc să afirm că noi am fost întotdeauna europeni si că nu poate fi vorba de o “intrare” a noastră în Europa, ci de regăsirea noastră în Europa, sau mai precis de regăsirea Europei în noi.

Ne e greu să fim tratati ca niste primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitându-se că dacă suntem astăzi săraci si înapoiati datorită comunismului, este si prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt stiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, asa cum a încercat si încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a tării noastre în acest context european.

Nu asteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are. Uneori suntem tratati ca niste “balcanici”, uitându-se că suntem la nordul Dunării si că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, si dacă am face? Alexandru Paleologul spune că, la urma urmei, chiar dacă am fi balcanici, ce este rusinos în asta? Platon, Aristotel si Sofocle au fost balcanici. Iar eu as adăuga: toata doctrina teologică a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizatie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii si principesele Bizantului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scărpinau de păduchi si râie.

Asadar, dacă este vorba de o Europă, si anume de adevărata Europă, noi am avut întotdeauna viziunea si trăirea ei. Europa este sinteza gândirii elene, a spiritualitatii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europă pe care o recunoastem, dar si singura Europă care ni se refuză. Ni se propune în schimb, o Europă construită eminamente pe economie si politică; nici cea mai mica adiere de cultură, că de religie nu mai vorbim. Dacă aceasta este Europa care ni se îmbie, nu avem nevoie de ea!

Mai degrabă o invităm să se îndrepte ea către noi, ca să se redescopere pe ea însăsi; noi nu avem de cersit, ci de oferit.

Ce ni se propune în schimb? Economicul (pâinea). Prin pâine ni se cere libertatea. De aici, pretentiile aberante care ni se pun în fată, pentru a fi acceptati în această Europă: homosexualitatea, viciu, avortul, desfrâul, sexualitatea, pornografia, adică tot ceea ce poate fi mai rău în viata unei societati, niste rele pe care noi, ca popor în frunte cu Biserica si din fericire în frunte cu tineretul nostru crestin ortodox, le respingem cu toată fermitatea, pentru că nu vrem ca, cu pretul “intrării” noastre în Europa, să ne pierdem propria identitate natională. Asadar: economie (mai avansată), pâine, robire.

În al doilea rând ni se oferă: “miracolul”. Nici pomeneală de vreun miracol în numele lui Dumnezeu, asa cum încerca cel putin, marele inchizitor. Nu, ci “miracolul” zborului cosmic, al electronicii, al calculatorului, al ingineriei genetice: un miracol perpetuu, pe care, fascinati, va trebui să-l acceptăm în locul minunilor lui Dumnezeu.

Si, în al treilea rând, tot prin economic, ni se ia puterea si, prin putere, autoritatea. Nu mai este ce a comunismului, ci cea a asa-ziselor “Mari Puteri”, cele îndrituite să hotărască pentru popoarele mici.

“Toleranta” mea trebuie să înceteze atunci când ceilalti abuzează de ea.

Verbul “a corupe”, în acceptiunea termenului grecesc, înseamnă a altera nu numai prin descompunere, ci si prin amestec. Toate aceste forme de sincretism religios care ni se propun, începând cu New Age si terminând cu tot felul de combinatii între diferite secte neo-protestante care alcătuiesc federatii “evanghelice” si “evanghelizatoare” si care caută să ne ameteasca prin aceste oferte foarte comode, seducătoare, deseori toate acestea sunt forme si manifestări ale coruptiei spirituale.

E bine să stiti că, pe măsură ce aceste invazii devin tot mai radicale, dar ne propun concomitent, în mod repetat si stăruitor, “toleranta”, e bine să stiti că toleranta trebuie să functioneze până în clipa când începe abuzul ! Din momentul în care celalalt abuzează de toleranta mea, aceasta încetează si trebuie să înceteze.

De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist. La urma urmei, dacă e vorba de “fundamentalism”, primul fundamentalist a fost însusi Iisus Hristos: “Inapoia Mea, satano!”


Integrarea in UE inseamna distrugerea taranului roman.

16 Mai, 2006

Cândva, un cotidian de mare tiraj de pe la noi scria cã „dacã românii ar cunoaste programul de reformã în agriculturã al UE pentru România, am avea câte un 1907 la fiecare 6 luni”.

Ceea ce nu stiu romanii e ca în planul de aderare a României la UE este prevãzutã si reducerea numãrului de gospodãrii tãrãnesti de la 2 milioane la aproximativ 80 de mii. Cum va avea loc aceastã reducere nu ne este fãcut cunoscut de cãtre mai marii nostri. Insa masurile luate deja spun destul de multe:

· impozite mari pe terenuri, ceea ce face ca taranii sa nu poata supravietui numai din veniturile rezultate din cultivarea terenului propriu; unul din scopuri este acela de a-i determina pe micii proprietari sa-si vanda terenurile marilor firme agroindustriale.

· standarde tehnologice si igienico-sanitare europene pentru cresterea animalelor, la care tãranul roman va fi „ajutat” chiar de guvern sã nu ajungã (lipsa de credite, credite scumpe sau conditii de acordare imposibil de îndeplinit). Vezi de exemplu: viticultura, cresterea pasarilor, cresterea vitelor si a porcilor – despre care am mai vorbit in acest blog.

– finantarile acordate de UE pentru agricultura se duc cu preponderenta la marile corporatii agro-industriale.

De asemenea, tãranii nostri nu vor mai avea voie sã-si sacrifice propriile animale, nu vor mai putea sã cultive vitã de vie în curte, nu vor mai putea face tuicã din poamele grãdinilor lor, nu vor mai putea sã-si vândã laptele si brânza produsã la stânã. Cu alte cuvinte, productia destinatã, în principal, autoconsumului va fi serios diminuatã, dacã nu chiar eliminatã, într-un viitor destul de apropiat. Si trebuie spus cã, dacã situatia în tarã încã nu se este deocamdata criticã, este si pentru cã încã productia de autoconsum suplineste o mare parte din cheltuielile zilnice ale populatiei rurale, si nu numai. Or, tocmai aici este punctul sensibil: europenii stiu cã ponderea populatiei rurale este mare la noi în tarã – cca. 45% din populatia tãrii – si mai stiu cã aceastã populatie face cheltuieli minime pentru alimentatie, iar produsele alimentare ale tãrilor membre UE ar putea gãsi o piatã de desfacere si mai buna în tara noastrã dacã acesti 45% ar deveni clientii produselor lor. Ceea ce de altfel este si scopul acestor masuri!

Guvernul nostru a primit 2.5 milioane euro pentru a informa populatia despre tot ceea ce înseamnã integrarea tãrii în UE. Rezultatele muncii lui, pânã acum, se traduc doar într-o propagandã desantata prin care UE este prezentata ca un paradis in care va curge lapte si miere! Nici organizatiile UE de monitorizare a cheltuirii acestor fonduri nu au tras de mânecã guvernul pentru cã nu au informat populatia cum se cuvine. Evident, pentru ca acest lucru le convine din plin.

Presedintele Cehiei, Vaclav Klaus afirma foarte clar cã momentul 2004, de integrare a tãrii sale în UE, nu este cel mai bun pentru economia Cehiei si cã o amânare a integrãrii pânã 2007 ar fi fost mult mai potrivitã, avertizând populatia tãrii sale asupra costurilor mari pe care le implicã aderarea. Si in Slovenia, Slovacia sau Polonia, guvernele tarilor respective au facut publice costurile integrarii. In Romania insa, exista o adevarata secretomanie guvernamentala legata de acest subiect.

Trebuie sã ne fie foarte clar cã o aderare fãrã a informa corect populatia despre ceea ce presupune acest proces, o sã ne coste cât nu ne putem imagina. Si asta s-ar putea traduce nu numai în unitãti monetare dar si în convulsii sociale. Sa nu uitam ca in 2007 comemoram 100 de ani de la rascoala taraneasca din 1907. S-ar putea ca aceasta comemorare sa se faca, Doamne fereste, printr-o noua rascoala.


Semnificatia zilei de 9 mai pentru romani.

9 Mai, 2006
Cu multa durere in suflet, constat ca romanii au uitat ceea ce inseamna pentru ei ziua de 9 mai. Mijlocele de informare – printr-o propaganda desantata – au reusit sa-i faca pe romani sa uite ca acum 128 de ani, Romania si-a proclamat independenta de stat. Toata mass-media vorbeste doar despre "ziua Europei". Nici un cuvant macar nu se aminteste despre actul de la 9 mai 1877! Probabil, stapanilor de azi ai poporului roman le e teama ca acesta sa nu-si aminteasca faptul ca a fost odata independent – mai ales ca aceasta independenta acum este profund stirbita si in curand va fi doar o amintire: odata cu anexarea tarii de catre U.E.

In fond, ce inseamna aceasta "zi a Europei", pe care o sarbatorim cu atata fast: concerte, manifestari "culturale" gen "saptamana diversitatii", expozitii etc.? Pur si simplu, este vorba despre "sarbatorirea" capitularii Germaniei naziste in cel de-al doilea razboi mondial. Cel putin pentru o mare parte din europeni – ramasi sub jugul sovietic – numai despre o zi de "sarbatoare" nu poate fi vorba! Cu atat mai putin pentru germani, care au avut cel mai mult de suferit, ca tara infranta: divizarea teritoriului si o ocupatie straina de 50 de ani, deportarea a milioane de germani in Siberia etc.