UE pretinde distrugerea viticulturii romanesti.

29 Martie, 2006

La ora actuala România se afla între primele 10 tari viticole din lume (prin marimea suprafetelor cultivate cu vita-de-vie si a productiilor realizate). Se pare ca acest lucru i-a deranjat pe unii dintre oficialii UE, care au gasit un pretext pentru a distruge o mare parte din viticultura romaneasca. Mai precis despre ce e vorba. In Romania, mai mult de jumatate din suprafata viticola este cultivata cu vita hibrida (122.000 de hectare, din 227.000). Odata cu intrarea in UE, toata acesta suprafata va fi defrisata treptat pana in anul 2014. Fiecare familie de tarani va putea sa-si pastreze cel mult 1000 metri patrati de vie hibrida, dar vinul obtinut nu va putea fi comercializat. In concluzie, adio „zaibar” si „vin de casa”… Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, vita hibrida este cea care a inlocuit via distrusa de atacul necrutatorul de filoxera din 1877 (care a distrus peste 90% din suprafata de vie autohtona). Acum, dupa mai bine de un secol, mai-marii UE îi obliga pe bietii tarani români sa înlocuiasca via hibrida (producatoare de „zaibar” si „capsunica”) cu vie nobila (minimum 500.000 de lei butasul!). De unde sa aiba taranul roman acesti bani?! Bineinteles, ce se doreste de fapt este scoaterea de pe piata a micilor producatori de vie (a taranilor) si implementarea a unor mari firme agro-industriale europene. Dealtfel, in cadrul acestui proces nu e vizata doar viticultura, ci toata agricultura romaneasca. Scopul fiind acela de a distruge gospodariile taranesti – luand milioanelor de tarani painea de la gura – si implementarea marilor ferme (subventionate dealtfel masiv de catre UE – 99% din bugetul agricol al UE revine lor si doar 1% micilor fermieri, conform unui studiu…).

Anunțuri

O formatiune politica austrica vrea referendum pentru retragerea din UE.

17 Martie, 2006

Formatiunea austriaca de dreapta FPO a demarat o campanie de strangere de semnaturi, prin care spera sa obtina organizarea unui referendum pentru retragerea Austriei din Uniunea Europeana, dar si contra aderarii Turciei la UE sau a imigratiei musulmane. „Nu nebuniei din Europa” a fost titlul care a guvernat brosurile si afisele de popularizare a actiunii, sloganul fiind: „Austria, ramai libera!”. In decursul unei saptamani, cetatenii vor putea semna „cererea populara”, iar strangerea a cel putin 100.000 de iscalituri va obliga parlamentul sa discute petitia, fara sa implice insa si necesitatea organizarii unui referendum. Fireste, sansele sa se organizeze un referendum sunt ca si nule – insa important ramane gestul si faptul ca exista, desi sunt marginalizate si tratate cu infamantul calificativ de „extremiste”, forte politice care se opun hiper-birocratiei de la Bruxelles. Iar FPO a obtinut la ultimele alegeri din Austria 15% din voturi si a participat o vreme la guvernare (ceea ce a atras Austriei sanctiuni din partea UE).


O organizatie daneza militeaza pentru retragerea Danemarcii din UE.

17 Martie, 2006

"Miscarea populara impotriva UE" (in daneza: "Folkebevægelsen mod EU") este o asociatie politica impotriva UE din Danemarca. Spre deosebire de alte organizatii eurosceptice, obiectivul lor principal este acela de a retrage Danermarca din UE si de a reintra in EFTA (European Trade Free Agreement). In alegerile din 2004 pentru Parlamentul European, "Miscarea populara" a obtinut 5.2% din votul danezilor alegand un europarlamentar. Cu toate acestea, "Miscarea populara" nu se considera un partid politic, motiv pentru care nu candideaza in alegerile pentru parlamentul danez.

Care sunt scopurile "Miscarii populare impotriva UE".

– "Miscarea populara" se opune prezentei Danemarcei in UE.
– "Miscarea populara" este o asociatie a mai multor organizatii, iar platforma prezentata aici reprezinta un numitor comun al acestora.
– "Miscarea populara" sprijina cooperarea pasnica, deschisa si echitabila intre toate tarile. Acest lucru include si dreptul la libertate si autodeterminare pentru fiecare.
– "Miscarea populara" doreste o mai stransa colaborare intre tarile nordice si mentinerea unei societati a bunastarii.
– "Miscarea populara" doreste o dezvoltare ce poate fi sustinuta din punct de vedere ecologic si politici de mediu.
– "Miscarea populara" doreste sa inlocuiasca apartenenta la Uniunea Europeana cu o cooperare libera interguvernamentala si considera ca Danemarca va avea oportunitati mai bune in a-si influenta propriul viitor in afara UE.
– In interiorul Parlamentului UE, "miscarea populara" se va opune propunerilor care tind sa mareasca puterea Uniunii EUropene. De asemenea, va sprijini initiativele care reduc puterile UE in favoarea organelor alese democratic ale statelor membre.

Danemarca ar trebui sa fie capabila sa duca o politica externa independenta, incluzand arii cum ar fi comertul si dezvoltarea. Danemarca trebuie sa-si recastige independenta vocii in negocierile internationale, de exemplu ca membru al ONU, al Consililui Europei, al OSCE si al Consiliului tarilor nordice. Cand Danemarca va parasi UE va trebui sa obtina un acord de liber schimb cu UE, sa reintre in EFTA si sa ia initiativa de a creste cooperarea intre tarile nordice.

Danemarca trebuie sa lucreze pentru o dezvoltare ce poate fi sustinuta ecologic si sa mareasca totodata ajutorul acordat tarilor in curs de dezvoltare. Tarile sarace ar trebuisa aiba un acces mai bun la pietele europene. "Miscarea populara" sprijina cooperarea interguvernamentala in materie de politici de mediu si de dezvoltare ecologica.

Vom lucra pentru o Europa deschisa si o lume deschisa in care fiecare tara poate alege forma de cooperare democratica internationala care i se pare mai potrivita din punct de vedere politic, economic, social si cultural. Politicile comerciale ale UE, care sunt discriminatorii in general pentru tarile care nu fac parte din UE, trebuie schimbate. Tarile Occidentale trebuie sa coopereze cu cele din Estul Europei, in particular in domeniul mediului si al prevenirii conflictelor etnice.

Politica daneza a refugiatilor trebuie sa fie decisa in colaborare cu ONU si cu respectarea stricta a conventiei ONU privind refugiatii. Danemarca nu trebuie sa-si subordoneze aceste politici nici unei politici comune UE. De asemenea, "Miscarea populara" lupta impotriva rasismului si a oricarei forme de discriminare, de opresiune politica sau de violenta.

Doar prin parasirea deplina a UE, Danemarca va fi capabila sa conduca politici economice efective in favoarea angajatilor si a comertului. Danemarca trebuie sa-si poata decide singura politicile monetare si fiscale pentru a gasi cel mai bun drum posibil printre fluctuatiile economice.

"Miscarea Populara" vrea sa pastreze sistemul nordic de bunastare, care e bazat pe principiul impartirii echitabile a bogatiei intre toti cetatenii. Danemarca ar trebui sa decida pentru ea insasi in problemele financiare si de asistenta sociala pentru a putea pastra actualul sistem de bunastarea sociala.

Cultura nu poate fi dictata, ci emana din traditiile particulare, din nevoile si atitudinile fata de viata si din imaginatia poporului. Dreptul oamenilor la autodeterminare culturala este un principiu cheie al "Miscarii Populare".

"Miscarea Populara" sprijina dezvoltarea unur nivele ridicate de educatie, in spiritul traditiilor daneze si ale suveranitatii nationale. UE nu trebuie sa ne conduca sistemul de educatie si de cercetare. In loc de asta, institutiile de educatie si de cercetare trebui sa participe liber la cooperarea internationala, la toate nivelele.

"Miscarea Populara" considera ca faptul ca sefii statelor au semnat noua Constitutie a UE nu inseamna ca acest lucru ar avea vreo valoare – doar cetatenii europeni pot sa se exprime prin referendum asupra ei. Constitutia Ue ar aduce un asemenea grad de degradare a democratiei in UE, incat ii rugam pe compatriotii nostri sa voteze nu. Numai un NU spus Constitutiei UE poate salva consitutia daneza si independenta Danemarcei. (Referendumul privind "Constitutia UE" este fixat pentru 27 septembrie 2006. Unul din recentele sondaje efectuat pentru ziarul „Borsen” arată că 39,5% din danezi ar vota împotrivă, 30,8% pentru, iar 29,7% sunt nehotarati sau nu ar participa la vot.)


Animalele din UE.

15 Martie, 2006

„EUROPA” inseamna, înainte de toate, „libertate”. Si anume „libertatea” de a te supune unui sistem birocratic coercitiv care depaseste orice limite. De aceasta „libertate” nu „beneficiaza” doar oamenii, ci si animalele. Fiindca in UE nu exista doar „drepturile omului”, ci si „drepturilor animalelor”, fie ele salbaticiuni, vite, cai, porci, oi, gaini sau „animale de companie”. Bineinteles, drepturile animanelor se infatiseaza sub forma unui sistem strict de supraveghere si control de care nici mustele sau furnicile nu vor scapa. Sa vedem cum s-a implementat treptat acest sistem in Romania.

In anul 2005, prin grija Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), a început implementarea efectiva a sistemului de identificare si înregistrare a bovinelor, ovinelor, caprinelor si suinelor [adica a porcilor, intr-un limbaj mai „european”]. S-a creat hard-ul si soft-ul pentru Sistemul National de Identificare si Înregistrare a Animalelor […] în vederea înregistrarii animalelor, pentru înregistrarea miscarii animalelor si pentru monitorizarea identificarii, înregistrarii si miscarii animalelor. […] Soft-ul contine aplicatii pentru identificarea si înregistrarea exploatatiilor si a animalelor, pentru înregistrarea miscarii animalelor, pentru înregistrarea animalelor sacrificate, moarte, disparute […]. Totul, fireste, din grija de a face pe plac Uniunii Europene!

Nici nu va puteti închipui pîna unde merge „grija Europei” pentru sanatatea noastra. Sa citim cîteva din „alertele primite din partea Comisiei Europene la care a participat ANSVSA în anul 2005:
– Notificare alerta 2005.CCO – prezenta de viermi (corpuri straine) si insecte în nuci provenite din România
– Notificare alerta 2005.135 – migrarea plumbului din farfurii de ceramica provenite din România via Franta (18.03.2005)
– Notificarea alerta 2005.408 – migrarea de amine primare aromatice din linguri de plastic (nylon) din Cehia via Italia (07.07.2005).
Alerta privind lingurile de plastic a fost discutata si în cadrul Comisiei Interministeriale pentru Securitatea produselor.” Cineva ar putea zice ca nu e treaba nimanui unde si cînd migreaza plumbul din farfurii, libertatea de miscare fiind un drept cîstigat. În ce priveste lingurile de plastic, s-ar zice ca lucrurile se pot aranja usor: sa nu se mai faca si sa fie înlocuite cu unele de lemn, tot de unica folosinta. Dar e mai bine, pentru sanatatea noastra mintala, sa nu mai zicem nimic.

„Autoritatea pune în aplicare la nivel national un sistem de identificare si înregistrare a animalelor, care sa faca posibila trasabilitatea animalelor si a materialului germinativ de origine animala, în corelatie directa cu sistemul de etichetare si marcare [prin codul de bare] utilizat pentru produsele si subprodusele obtinute de la acestea [s. n.].” Cum? Cu etichete „de identificare auriculara/crotali”, cu microcipuri electronice si – pentru bovine si cai – prin „pasapoarte” [asa se cheama!] înregistrate la primarie! „Aceasta individualizare – zice legea – va permite urmarirea circulatiei bovinelor de la nastere si pîna la sacrificare, cînd pasaportul va fi predat directiilor sanitare veterinare.” „De asemenea, pentru fiecare bovina va fi emis un certificat sanitar veterinar care sa ateste starea de sanatate. Vor exista certificate de culoare verde, pentru animalele sanatoase, care vor permite circulatia acestora fara restrictii; certificate de culoare galbena, pentru animalele a caror stare de sanatate nu se cunoaste cu certitudine, pentru acestea existînd restrictii în circulatie; si certificate rosii, pentru animalele trimise la sacrificare. ” Pentru ce atîta osteneala si cheltuiala (ca sa nu mai vorbim de faptul ca toate acestea tin de patologie)? Mai e vorba?! „Din grija fata de om, pentru prevenirea bolilor transmise de bovine, ecvine [cai, catîri, magari] bubaline etc.” – ni se raspunde.

Iar aceasta înseamna ca gospodarul român trebuie sa-si schimbe cu totul gîndirea în ceea ce priveste cresterea animalelor. Întîi si întîi, trebuie sa-si batjocoreasca vitele, punîndu-le „cercei” (asa numesc taranii acei „crotali”) si microcipuri. Apoi, e silit sa îndeplineasca nenumarate formalitati pentru a cumpara o vaca, un porc, o oaie; pentru a le muta dintr-un loc în altul sau a le vinde. Tot din „grija fata de om”, el nu mai are voie sa-si taie vitele cînd si cum vrea, ci la abator si dupa unele ritualuri tehnologice si birocratice cu totul neobisnuite pentru niste oameni care înca vad lucrurile simplu, precum ele si sînt. De pilda, „bovinele identificate si înregistrate se sacrifica numai în unitati de sacrificare autorizate sanitar veterinar, unitati care au obligatia de a preda lunar, pe baza de tabel, directiei sanitare veterinare judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti marcile auriculare si pasapoartele individuale ale bovinelor sacrificate.” Altminteri, gospodarul nostru (care oricum abia îsi duce zilele), va trebui sa plateasca zeci de milioane de lei vechi (sau mii de lei noi), de pilda:

„Cu amenda de la 1.000 lei la 2.000 lei (RON): […] nedeclararea de catre detinatorii de animale a obtinerii – prin fatare, cumparare, donatie sau în alte moduri – a animalelor, precum si înstrainarea acestora fara documentele prevazute de legislatia sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor.” „Cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei (RON):
1. neanuntarea în termen legal a medicului veterinar oficial despre îmbarcarea/debarcarea animalelor vii ori a produselor de origine animala si/sau tranzitul acestora;
2. vînzarea sau înstrainarea în orice mod a animalelor, cumpararea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fara documentele prevazute de legislatia sanitara veterinara în vigoare.”

„Cu amenda de la 600 lei la 1.200 lei (RON): […] nerespectarea itinerarului de deplasare stabilit pentru transportul turmelor de animale care se deplaseaza pe jos.”

„Cu amenda [de nu stiu cîti RON-i]: refuzul identificarii si înregistrarii animalelor de catre detinatori; neînregistrarea animalelor în Registrul Agricol al primariilor; detinerea sau transportul de animale neidentificate si neînregistrate, fara documente sanitare veterinare sau fara a se respecta conditiile de bunastare pe timpul transportului; nerespectarea regulilor de igiena […] în stînele si gospodariile populatiei privind igiena corporala a animalelor, mulsul, prelucrarea, transportul si valorificarea laptelui si produselor lactate”.

„Cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei (RON): […] introducerea fara documente sanitare veterinare a altor animale în […] gospodarii ale populatiei ori în turmele constituite pe pasuni, precum si neanuntarea consiliilor locale în termen legal în vederea înscrierii în registrele agricole a oricaror schimbari în efectivele de animale si a produsilor obtinuti de la acestea.”

Apoi, „sacrificarea bovinelor identificate si înregistrate în alte locuri decît în unitatile de sacrificare autorizate sanitar veterinar, [se pedepseste] cu amenda de la 60.000.000 lei la 70.000.000 lei.” Si lucrurile nu se opresc nici dupa ce animalul „trece în nefiinta”, caci „nepredarea marcilor de identificare auriculara/crotaliilor si/sau a pasapoartelor în cazul bovinelor, de la animalele sacrificate sau moarte” se pedepseste cu alta amenda. Apoi, un alt rînd de legi priveste „protectia si bunastarea animalelor”, lege a carei calcare se pedepseste cam asa:

„Cu amenda de la 300 lei la 600 lei (RON):
1. lovirea, chinuirea, parasirea sau cresterea animalelor în conditii improprii, prin încalcarea normelor de crestere si sanitare veterinare;
2. folosirea la tractiune a cabalinelor si a bovinelor sub vîrsta de 2 ani sau în ultima luna de gestatie si în prima luna de lactatie;
3. nerespectarea repaosului de boala sau a prescriptiilor medicale stabilite de personalul sanitar veterinar prin actul sanitar veterinar de punere sub observatie, pentru recuperarea starii de sanatate si a capacitatii de reproductie si productie a animalelor;
4. neaplicarea si nerespectarea normelor sanitare veterinare referitoare la protectia si bunastarea animalelor în ceea ce priveste adapostirea, hranirea, îngrijirea, starea de sanatate, transportul, taierea, uciderea sau eutanasierea celor cu afectiuni incurabile ori a cîinilor agresivi din rasele interzise pe teritoriul României.”

Mai departe, cu nu stiu ce amenda se pedepseste „nerespectarea conditiilor sanitare veterinare privind protectia si bunastarea animalelor în timpul taierii si/sau uciderii (sic), folosirea altor metode de ucidere decît cele autorizate de autoritatea sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor competenta sau neasigurarea functionarii echipamentelor de asomare la parametrii prevazuti de legislatia în vigoare pentru respectarea conditiilor sanitare veterinare privind protectia si bunastarea animalelor.”
(Taierea nu este ucidere, precum se vede, dar poate sa fie însotita si de ucidere!). De pilda, porcul nu mai poate fi înjunghiat, ci trebuie electrocutat sau gazat, ca sa nu sufere „traume psihice”. In realitate, electrocutarea si gazarea sînt metode de ucidere cu mult mai crude decît înjunghierea (ceea ce s-a dovedit în statele americane care le folosesc pentru executarea pedepselor capitale). Ceea ce se doreste de fapt e ca taranii sa nu-si poata sacrifica animalele cand vor ei!

Pe ce se sprijina toata aceasta legislatie aberanta? Pe socoteala ca taranul Român – maimuta „salbatica”, „primitiva”, „neevoluata” – trebuie învatat sa creasca vite, porci, cai si alte dobitoace folositoare omului, pentru ca acestea sa nu ajunga o primejdie pentru „sanatatea publica”. Dar, tocmai pentru ca este „primitiv” si pentru ca are o experienta de niste mii de ani în meserie, taranul nostru nu are nevoie sa învete nimic din aceste lucruri. Pentru ca, întîmplator, românii sînt un neam de pastori (si mai putin de agricultori, asa cum a ajuns abia în urma cu un veac si ceva). Înainte de a-l învata pe ciobanul român sa mulga vaca electric, Europa ar trebui sa-si aduca aminte ca înainte de întîiul razboi a toata lumea mocanii din Fagaras îsi pasteau turmele la marginea Vienei, trecînd granitele fara sa li se ceara pasaport lor însile, darami-te oilor, berbecilor, magarului, cîinilor si tapului.

Tot asa, în privinta „asigurarii protectiei si bunastarii animalelor” taranul român (cel ce mai e taran), care se purta cu animalele asa cum marturisesc Miorita si toate cîntecele batrînesti, nu are nimic de învatat de la nimeni. Asta pe de o parte. Pe de alta, omul nu are de dat socoteala în fata nimanui pentru ce face cu dobitoacele, decît în fata constiintei sale. Iar daca se poarta cu ele rau, va fi pedepsit chiar de acelea: calul nu va mai vrea sa traga, sau îl va lovi cu copita în piept la înhamat, sau îl va musca pe neasteptate, sau va farîma caruta; vaca se va stîrpi si nu va mai da lapte, boul îl va împunge si asa mai departe. Dar despre „drepturile animalelor” si ce trebuie înteles din ele vom vorbi pe larg ceva mai încolo.

Dar sa ne întoarcem la „înregistrarea, supravegherea si controlul” prin „crotali”, „pasapoarte” si microcipuri electronice. Oare ce rost sa aiba acest control? – vis pe care comunistii l-au nalucit, dar nu au putut sa-l puna în fapta, fiindca nu aveau tehnologia, iar fratii lor socialist-liberali Europeni îl fac sa fie aievea. Rosturile ar fi doua, urmînd sa se întîlneasca întru acelasi scop.

Întîi, îngradirea libertatii „Europeanului Român” de a se hrani autonom (caci am fost si ramînem un popor care înca traieste firesc – adica la „tara”, adica pe terra, pe tarîna – cultivîndu-si tarinile si pascîndu-si vitele si oile). Pentru ca sateanul nostru nu va putea sa îndeplineasca niciodata „normele de crestere si sanitare veterinare privitoare la cresterea animalelor”, si atunci nu le va mai creste deloc, aceasta fiind si tinta acestor legi! Ca urmare, hrana cea de toate zilele va trebui cumparata numai de la „autoritatea nationala-internationala”. Iar aceasta la ce duce? Economic vorbind, e limpede: ruina noastra e motorul „progresului” stapînitorilor „Europeni”, adica al trusturilor mai mari sau mai mici, care – toate! – vor fi conduse si finantate din afara, oricît de „nationale” vor vrea ele sa para. La fel de vadit e telul politic: caci – daca din producator (aici, de hrana) te schimbi ajungînd sa fii doar consumator – înseamna ca vei fi stapînit de cel care produce (aici, hrana), care poate oricînd sa nu te mai hraneasca, daca vrea asta! (Sa ne mai gîndim si ca producatorul te hraneste cu ce crede el de cuviinta, de pilda, cu E-uri si cu alti înlocuitori de hrana, care duc la slabirea biologica a neamului stapînit, adica a ta, European Român si încrezator în tot ceea ce e strain.) Apoi, legea calului, a vacii, a oi si toate celelalte urmaresc îngradirea libertatii îndeobste, prin faptul ca omul nu mai e stapîn în ograda lui nici macar asupra porcului din cotet.

Iar împreunarea acestor doua lucruri: trebuinta de a cumpara hrana si controlul electronic la fiecare pas – caci noua, oamenilor, ne urmaresc „trasabilitatea” microcipurile din urechea calului, vitei putin îi pasa! – deci împreunarea acestor doua lucruri la ce va duce?
La atingerea celui mai însemnat dintre scopurile „integrarii”, scop ce nu mai este omenesc, macar ca prin oameni se savîrseste: controlul deplin al cetatenilor de catre stat.
Ceea ce nu avem înca, dar vom avea numaidecît ce ne „integram” european desavîrsit, este „card-ul” integrat, cuprinzînd virtual carnetul de cecuri, carnetul de identitate, legitimatia de  angajat, carnetul de asigurari sociale si fisa medicala. Si, de vreme ce toate platile se fac si se factureaza prin aceasta cartela, înseamna ca stapînul stie tot ce face „cetateanul liber”: ce, si cît manînca si de unde; cu ce se îmbraca si de unde; ce amenzi plateste pentru ca a trecut strada pe rosu, ce strada a trecut pe rosu si la ce ora; ce boli are, deci de ce medicamente are nevoie, si de unde si cînd le cumpara; de cîta caldura, lumina si apa are nevoie pe zi; cît vorbese la telefon, cu cine si din ce loc; ce citeste; ce site-uri urmareste pe internet etc. etc.

Cetateanul „liber” este asadar „supra-vegheat” (adica „vegheat de sus”) si „controlat” în tot ceea ce face, dar nu desavîrsit, caci „card-ul” integrat este un lucru oarecare, ce poate fi pîna la urma lasat de-o parte, aruncat, nimicit într-un fel sau altul. Din pacate, cardul integrat este doar un pas. Urmatorul pas va desavarsi procesul de control al cetatenilor, redusi la statutul de sclavi: chip-ul implantat in oameni. Modelul deja exista, chip-urile implantate animalelor. (Pretexte se pot gasi usor; de exemplu, prevenirea bolilor. Deja exista cercetari in acest sens, vezi articolul.)

Cum se poate aduce la foamete o ţară ce poate hrăni toată Europa cu grîul ei (precum s-a şi întîmplat o vreme) şi în care s-au păşunat dintotdeauna oi şi vite nenumărate? În nici un alt chip decît desfiinţînd ţărănia. Asta au facut mai intai comunistii adusi de tancurile sovietice, care au luat ţăranilor români ţarina şi vitele la colhoz; cei care se impotriveau era bagati in puscarii si lagare. Iar apoi, după ce proiectul comunist şi-a dat roadele, tinerii ţărani romani sunt trimisi acum la cules căpşuni în Spania, iar cei rămaşi acasă a ajuns sa urască ziua cînd şi-au primit înapoi o parte din pămînturi, fîneţe şi vii şi s-au apucat să dea jos din pod plugurile, hamurile şi jugurile, de vreme ce libertatea europeană face ţărănia cu neputinţă, la fel ca şi tirania comunistă, tot „europeană” la obîrşie. Intr-un final, taranii sunt nevoiti sa vanda pe nimic pamantul sau unor trusturi agricole straine.

Lucrurile nu sînt însă atît de simple. Înfometarea nu este de ajuns pentru a face ca un neam de oameni încă simpli sa accepte chip-ul de identificare. Pentru asta, trebuie să-l aduci pe român la a se învăţa cu aceste „metode de înregistrare şi control” începînd de la jivinele din preajma lui. La ţară, de la vaci şi cai, cum am văzut. Iar la oraş, de la „animalele de companie”. Iată de pildă ce se întîmplă cu pisicile şi cîinii de casă, lighioane atît de îndrăgite de citadinii noştri. (Asta ca să nu mai vorbim de marcarea electronică a animalelor sălbatice (spre „binele nostru şi al lor”, fireşte), cum citim despre: „Sturioni cu microcip. Autorităţile vor introduce cipuri în 100.000 de pui de sturioni, pe care îi vor arunca în Dunăre. «Sturioni de zece centimetri, cărora le va fi introdus intramuscular un dispozitiv microcipat, vor putea fi urmăriţi timp de doi ani, pînă la vîrsta reproducţiei. Îi identificăm cu cipuri pentru a le putea urmări evoluţia în habitatul natural» – a explicat Flutur, ministrul Agriculturii.”)

„Baza unică de date, după tehnologia Electronic Identification System asigură identificarea animalului dvs. de companie prin tehnologie microcip în conformitate cu standardele europene ISO 11784 şi ISO 11785, precum şi eliberarea de paşapoarte şi efectuarea testărilor serologice impuse [s. n.] de noile reglementări privind circulaţia animalelor de companie în ţările UE.” Şi cetăţenii noştri europenizaţi cum primesc toate acestea? Să-i vedem ce zic, urmărind forumul iubitorilor de animale, păstrînd grafia originară, care şi ea e „europeană”:

„Titlul subiectului: «microcip»
– Stie careva cat costa implantarea unui microcip la caine? Si unde se face acest lucru in Bucuresti?
– Stiam de situl asta, dar nu dau nici un pret. Ma gandeam ca este cineva care a pus la caine si stie cam cat costa. Am sa le dau totusi un mail sa vad daca imi spun un pret. Vreau sa-i pun la cea mica in loc sa o tatuez.
– Microcipuri aveau si la Asociatia Chinologica. Mai nou au si la unele cabinete veterinare. Inainte de a-i pune microcip cainelui tau verifica sa fie microcip compatibil ISO 11784, cu codul de Romania (cod 642 conform ISO 3166) si sa aiba si etichetele autoadezive cu codul de bare. Pretul unui microcip variaza f mult – incepe de pe la 4 E = 160000 lei si poate trece de 1 milion.
– Eu din cate am auzit in Bucuresti se pune doar la Ilioara. Dar de asta v-am intrebat pe voi, pt ca nu stiu sigur. Si din ce am inteles cei cu http://www.pasaportanimale.ro nu au sediu in Bucureşti. Oricum, ma gandeam ca au preturi mult mai mari la cipuri, ca si la celelalte servicii.
– Cei cu http://www.pasaportanimale.ro au sediul in Bucuresti.
– Dupa cite stiu eu unul dintre patroni e dr Voicu – presedintele Asociatiei Felina Romana.
– Cei cu http://www.pasaportanimale.ro practica niste pretzuri de cazi pe spate!!! Testul serologic costa 6.480.000 lei iar pasaportul cainelui 820.000. Practic 200 euro!!!!! Se ia sange pentru testare doar o data pe luna si rezultatul, daca e bun, il aflii dupa 3 luni. Daca rezultatul testului e nashpa, nu primesti nici un ban inapoi. Va fi Jale!!!!
– Atentie!! Pe site-ul AChR. aveti regulamentul COR. In el veti citii ca in Romania identificarea cainilor de rasa se face doar prin tatuaj. Acest lucru implica faptul ca marcarea cu micro-cip este ceva suplimentar si ramane la latitudinea proprietarului. Pana cand acest regulament se va schimba….. este musai ca puii dintr-un cuib sa fie tatuati. Nu picati in gresala de dragul noului. Schimbati regulamentul C.O.R.
– Nu-i suficient sa faci tot ce-i mai bun. Intai trebuie sa stii ce sa faci, APOI sa faci ce-i mai bun.”

E limpede că aceşti „iubitori de animale” vor fi primii care să întrebe unde trebuie să meargă pentru a-şi injecta lor înşile microcipul. Dar toate acestea nu sînt încă de ajuns. Pentru ca oamenii de rand să primească a fi socotiţi în rîndul dobitoacelor, trebuie să se înveţe că fac parte dintre ele. De aici, grija pentru „respectarea drepturilor animalelor”, cum am văzut cîte ceva mai sus. În această privinţă avem însă o lege de sine stătătoare, care zice cam aşa:

„CAPITOLUL I – dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu sau fară deţinător.   […]
Art. 4. – Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea.[…]
(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice [animalelor] tratamente rele […].

Art. 6. – (1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, maltratarea şi supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi neasigurarea condiţiilor minime necesare vieţii şi bunăstării acestora.” Legea în sine e – precum vedem – destul de obositoare, mult mai interesantă se arată „expunerea de motive a legii-cadru pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora”, în care se spune:

„Legea-cadru pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora aduce în legislaţia României principii etice şi norme ştiinţific fundamentate privind protecţia animalelor, corespunzătoare în aspectele lor de bază standardelor internaţionale actuale […].

Ea răspunde unei necesităţi deosebite, semnalată în ultimii ani cu insistenţă, într-un sector semnificativ al vieţii sociale şi al conştiinţei umane. Printre principiile de bază recunoscute de stat prin această Lege-cadru, se înscriu respectul faţă de viaţă şi făpturi, odată cu necesitatea implementării progresive a normelor internaţionale şi naţionale moderne, cu caracter ştiinţific şi etic, în întreaga sferă a protecţiei animalelor.

Considerînd că etica faţă de viaţă şi fiinţe constituie o latură definitorie a demnităţii şi spiritualităţii omului, iar pe de altă parte avînd în vedere relaţia existentă între agresivitatea faţă de animale şi apariţia unor comportări violente ale unui individ în mediul social, statul încurajează prin lege şi acţiunile educative adresate copiilor, tinerilor, populaţiei adulte […]. Legea-cadru defineşte cruzimea faţă de animale într-o concepţie aprofundată, care ţine seama atît de drepturile etice ale animalelor (Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor), proclamate solemn în 1978 la Organizaţia Mondială pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.), cît şi de cerinţele sociale, tinzînd să realizeze o interfaţă reală între aceste două categorii de aspecte. […]

Întîi, de ce era nevoie să se aducă în legislaţia României „principii etice şi norme ştiinţific fundamentate privind protecţia animalelor corespunzătoare în aspectele lor de bază standardelor internaţionale actuale”? Oare pentru că sîntem un popor crud şi sălbatic, „neevoluat”? Se pare că da, altminteri legea aceasta nu ar mai trebui să răspundă „unei necesităţi deosebite, semnalată în ultimii ani cu insistenţă, într-un sector semnificativ al vieţii sociale şi al conştiinţei umane”. E limpede, românii se poartă bestial cu dobitoacele lor şi trebuie educaţi, „umanizaţi”, pentru a le apăra atît pe bietele animale, dar mai ales pe omul european, adică pe OM! Căci e ştiut: cine îşi bate calul (nărăvaş de altfel) îşi va bate şi femeia (mai nărăvaşă, de altfel) şi copiii (care trebuie să ajungă şi ei nărăvaşi, adică „liberi” de orice ascultare). Asta ca să nu mai vorbim de lucruri mai grele. Căci ce zice „legea-cadru”? Zice destul de desluşit, aşa: „Considerînd că etica faţă de viaţă şi fiinţe constituie o latură definitorie a demnităţii şi spiritualităţii omului, iar pe de altă parte avînd în vedere relaţia existentă între agresivitatea faţă de animale şi apariţia unor comportări violente ale unui individ în mediul social, statul încurajează prin lege acţiunile educative adresate copiilor, tinerilor, populaţiei adulte. […] [Căci] o societate care nu acordă valoare unei asemenea doctrine [a drepturilor etice ale animalelor] dovedeşte o erodare a sensibilităţii etice, care lasă loc cu uşurinţă şi violării drepturilor umane.” Ajunşi aici, să lăsăm puţin textul românesc şi să mergem la izvorul lui, adică la „Declaraţia Universală a Drepturilor Animalului”, căci aceasta ne va descoperi adevărata adîncime a absurditatii care l-ar face pe Samuel Butler sa se rasuceasca in mormant. Deci, iată cîte ceva din ce scrie în „Declaraţie…”:

„PREAMBUL:
CONSIDERÎND că orice animal posedă drepturi,
CONSIDERÎND că ne-recunoaşterea şi dispreţuirea acestor drepturi au condus şi continuă să conducă omul la comiterea unor crime faţă de natură şi faţă de animale, CONSIDERÎND că recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existenţă a altor specii animale constituie baza coexistenţei speciilor în lume, […]
CONSIDERÎND că respectarea animalelor de catre om este legată de respectul oamenilor între ei înşişi,
CONSIDERÎND că educaţia trebuie să înveţe omul, încă din copilărie, să observe, să înţeleagă şi să respecte animalele,

SE PROCLAMĂ [18] cele ce urmează:
[…] Articolul 2
1. orice animal are dreptul la respect.
2. omul, ca specie animală, nu poate să extermine celelalte animale sau să le exploateze, încălcînd acest drept; el are datoria de a pune cunoştinţele sale în serviciul animalelor. […]
Articolul 13
1. animalul mort trebuie să fie tratat cu respect. […]
Articolul 14
1. organismele de protecţie şi apărare a animalelor trebuie să fie reprezentate la nivel guvernamental.
2. drepturile animalelor trebuie să fie apărate prin lege la fel ca şi drepturile omului.
Proclamată solemn la Casa UNESCO din Paris, la 15 octombrie 1978.”

Ca urmare, „organismele de protecţie şi apărare a animalelor trebuie să fie reprezentate la nivel guvernamental, […] drepturile animalelor trebuie să fie apărate prin lege la fel ca şi drepturile omului.” Adică omul să fie pedepsit (amendă, puşcărie) pentru că „greşeşte” în faţa dobitoacelor. De pildă aici, dacă omul e animal între animale, atunci el este cumva chiar mai prejos decît animalele, căci, avînd totuşi raţiune, el trebuie să le slujească. Să ne mirăm că în „lumea civilizată” („europeană” deci) sunt organizaţii care se luptă pentru legalizarea zoofiliei, ca sa citez doar un exemplu grotesc? Cateodata am senzatia ca sunt mai multe organizatii de „protectie a animalelor” decat a oamenilor! Dar pana la urma, scopul conducatorilor este sa reduca oamenii de rand la statutul unor vite necuvantatoare, la o sclavie deplina; fiindca cea mai grava forma de sclavie este cea pe care nici nu percepi, fiind prea imbecilizat si prostit. Sa nu uitam cuvintele poetului: „Cei ce rabda jugul, si-or trai mai vor, merita sa-l poarte, spre rusinea lor!”


UE vrea sa ia romanilor si painea de la gura.

12 Martie, 2006

Trist dar adevarat, din pacate, UE vrea sa ia painea de la gura romanilor – la propriu. Mai precis, despre ce e vorba: Incepand cu 1 octombrie 2006 fabricile autohtone de morarit si panificatie care nu respecta normele igienico-sanitare existente in Uniunea Europeana vor fi inchise. Potrivit (Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor) ANSVSA, din cele 6.882 de unitati de morarit si panificatie evaluate pana la finele lunii mai doar 333 de unitati respecta conditiile impuse de legislatia UE in domeniu, din care 77 unitati de morarit si 256 unitati de panificatie. Sumele cerute pentru modernizarea fiecarei unitati in cauza sunt cuprinse intre 15000 si 2.000.000 de euro, sume care trebuie asigurate prin investitii ale agentilor proprii, deoarece nu exista nici un plan de finantare – nici macar prin acordarea unor credite mai avantajoase. Ce se urmareste de fapt nu e greu de ghicit: distrugerea industriei autohtone de panificatie si implementarea unor firme occidentale. Ce consecinte va avea acest lucru pentru romani? Ganditi-va la un singur aspect: In Occident, o painita mica (mai putin de 100 de grame) costa peste 1 euro. Si cu asta am spus totul.
Exemple de asemenea reglementari tragice impuse de UE pot fi date cu duiumul. Fiindca tot suntem la capitolul industrie alimentara, as mai vrea sa prezint un alt aspect: cel al industriei carnii de porc. Conform normelor impuse de UE, de la 1 martie 2006 numai porcii care au continutul de carne in carcasa de peste 50% mai primesc subventii. Daca pana acum primeau bani de la buget toti taranii care isi cresteau un porc in curte si il duceau la abator, acum numai pentru porcii din crescatorii vor mai fi acordate subventii, pentru ca ei se incadreaza in noile cerinte. Motivul e ca porcii crescuti de tarani sunt „prea grasi”. Numai ca in Romania, din circa 5.700.000 de porci existenti, nu mai putin de 4.500.000 sunt in gospodarii taranesti. Mai mult, firmele care proceseaza carnea de porc nu mai au voie sa utilizeze carnea acestor porci, considerati de „calitate inferioara”. Astfel ca sunt nevoite acum sa importe carne de porc din strainatate. Mi se pare absolut revoltator!!!
Sincer, ma mir cum de oficialii UE nu s-au gandit sa interzica hartia igienica de „calitate inferioara” (25 bani/bucata) pe care o folosesc cei mai multi dintre romani, si sa-i oblige sa foloseasca doar „hartie igienica moale” (> 1 leu/bucata). Cu sau fara o astfel de masura, tot e vai de c… nostru! 😦


Limba de eurolemn a politicienilor romani.

11 Martie, 2006

In discutiile privind aderarea Romaniei la UE, sunt la moda cateva clisee stupide. Ma refer in primul rand la obsedanta expresie „a-si face temele”. Aflam prin presa de exemplu de la ministrul Flutur ca „Ultima misiune de peer-review (ce naiba inseamna asta??) a subliniat ca Romania si-a facut temele.”. In presa apar articole cu urmatorul titlu „Romania sa-si faca temele!”(din declaratia ambasadorului Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania). „Dand asigurari disaporei ca Romania si-a facut temele pentru a se integra in UE la 1 ianuarie 2006, presedintele Basescu…”; „Tariceanu mai spune ca Romania si-a cam facut temele si poate miza pe faptul ca va intra pe usa UE la 1 ianuarie 2007”; „Dar sa vedem cum si-au facut ‘temele’ noii guvernanti”; „Parlamentarii maghiari cer guvernului sa spune daca si-a facut temele despre minoritati”; „Justitia si-a facut temele in fata reprezentantilor UE” etc., etc. Exista si variatii pe aceast tema (imi cer scuze ca folosesc acest cuvant, dar aici are alt sens): „un deputat liberal.. a spus ca sunt destule cazuri in care pentru legislatie putem primi nota de absolvire, dar sunt si altele la care mai suntem restantieri” (Realitatea TV). Urmatorul comentariu e de-a dreptul sf: „premiantii, incepand cu Ungaria, de care ne leaga o istorie ce ‘competitie mimetica’ (??) au trecut in clasa urmatoare; colegul de banca, Bulgaria, cel putin ca perceptie, fiindca vrea sa iasa la tabla chiar daca nu si-a facut temele…” (editorial din revista „22”, 22-28 feb. 2006)

Este cel putin deliranta imaginea aceasta de „scolarita” care i se confera Romaniei, si care – daca face „mumos”; isi face constiincios ‘temele’ – va fi primita intr-o forma ‘superioara’ de invatamant numita „Uniunea Europeana”. Poate si cu un premiu, cine stie? Sau cel putin cu o mentiune. Hai sa fim seriori – „integrarea” in UE nu are nici o legatura cu ce fac politicienii nostri sau nu: ea a fost decisa de mult si nu va fi in nici un caz spre binele romanilor, dupa cum vor consta curand pe pielea lor, daca nu au constatat deja. Si ca sa incheiem intr-un ton mai vesel: O alta mostra de limba de lemn, pe care o auzim pana la saturatie la tv, este urmatoarea: „Iarna/primavara/var a/toamna si-a intrat in drepturi”. Romanii vor aduce in UE „declaratia drepturilor anotimpurilor”.