„Legenda Uniunii Europene”

25 Februarie, 2006

A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, slovac, sau ucrainean, importante fiind – in acest caz, saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circula si in folclorul nou al amintitelor popoare).
In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua munti si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia. Drept care, intr-o buna zi, si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis.
Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si, nerabdator, si-a spus pasul: „Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer“.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: „Omule, esti descult si eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate europeana – Armani, Versace… Tine de frig, de ploaie…“. Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si: „Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea nimic“.
A trecut iarna si, din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi: „Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine“. Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, Steillmann. „Daca-i degeaba, merita s-o iau“ isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si, in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara si, pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca. Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata.
Prins cu treburile, picioarele i-au degerat, s-au cangrenat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata. Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda. Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau a starnit, cu masinaria cea aratoasa, mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru dar plecasera acasa cu saci intregi de basti.
Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul. In prag de iarna taranul s-a pomenit astfel fara basca. Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus: „Marita Doamna, m-au calcat hotii si, acum la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti“.
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus: „Bade draga, eu te inteleg… Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari… A propos… Asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca“.

Anunțuri

Miscarea Conservatoare se opune integrarii in UE.

12 Februarie, 2006

Mişcarea Conservatoare îşi precizează poziţia faţă de integrarea României în „structurile europene” (în Uniunea Europeană.)

• Ca urmare a lipsei de transparenţă – a ascunderii condiţiilor pe care statul român s-a angajat să le îndeplinească (parte au fost realizate deja);
• Ca urmare a practicării propagadei mistificatoare de tip stalinist referitor la statutul Uniunii Europene (care este un ONG) care creează cofuzie între UE şi Europa;
• Ca urmare a schimbării modalităţii de aderare a României la Uniunea Europeană – prin schimbarea Constituţiei României în urma referendumului din noiembrie 2003 – conform căreia România poate adera la UE prin votul Parlamentului şi nu prin referendum – schimbare pe care o vedem ca pe o „asigurare” că poporul român nu va avea nimic de spus într-o chestiune fundamentală pentru viitorul Ţării;
• Ca urmare a faptului că nu este cunoscut de către români a preţului pe care România deja îl plăteşte pentru integrare;

Mişcarea Conservatoare se pronunţă net împotriva integrării României în Uniunea Europeană, şi consideră că:

• pentru a hotărî integrarea României în Uniunea Europeană statul Român are obligaţia de a face publice toate condiţiile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru integrare;
• statul român are obligaţia de a arăta punctual care sunt câştigurile şi consecinţele acestui contract de aderare şi care este preţul pe care trebuie să-l plătească România (poporul român şi nu puterea actuală a statului);
• asupra integrării României în Uniunea Europeană trebuie să se pronunţe poporul român prin referendum şi nu Parlamentul României.

Mişcarea Conservatoare îşi precizează poziţia referitor la participarea României la acţiunile militare NATO în Irak, cât şi la apartenenţa României la structurile nord atlantice.

• Ca urmare a lipsei de informaţie şi transparenţă referitor la cheltuielile pe care România le suportă pentru susţinerea războiului din Irak;
• Avand în vedere că pentru prima oară în istoria modernă a Ţării, România este parte într-un război de ocupaţie;
• Ca urmare a neimplicării – statuate în documentele NATO – în conflictul dunărean cu Ucraina;
• ca urmare a scăderii numărului de soldaţi permanenţi;
• ca urmare a renunţării la stagiul militar obligatoriu;

Mişcarea Conservatoare se declară pentru ieşirea din structurile nord-atlantice, şi consideră că:

• cetăţenii României trebuie informaţi cu privire la cheltuielile reale ale statului român în desfăşurarea conflictului din Irak;
• în conflictul cu Ucraina – în urma căruia România a pierdut o parte a teritoriului – NATO nu a respectat prevederile contractuale;
• potrivit tradiţiei politicii externe, România nu trebuie să se implice în conflicte care au ca finalitate ocuparea unui stat;
• este necesară mărirea numărului de cadre armate;

Mişcarea Conservatoare
Mugur Vasiliu

Mai multe despre Miscarea Conservatoare: www.conservatorii.ro/