Paralele intre UE si al treilea Reich.


Adeseori se spune că naziştii şi fasciştii sunt doar nişte extremişti xenofobi şi naţionalişti, în totală opoziţie faţă de "bunele" organizaţii internaţionale cum ar fi UE. Însă, nu e neapărat aşa…

UE, un copil al războiului.

În 1942, a fost publicată o carte intitulată "Comunitatea europeană". Principalul său autor, doctor în economie, a argumentat în 1940 pentru o "Uniune a Europei Centrale" şi o "zonă economică europeană" şi pentru rate fixe de schimb – alfel spus, pentru o monedă comună (de genul euro).
În această carte, autorul a scris: "Nici o naţiune europeană nu poate atinge singură un înalt nivel de libertate economică, compatibil cu toate cerinţele sociale…. Formarea unor blocuri economice foarte largi urmează o lege naturală a dezvoltării… acordurile interstatale din Europa vor controla forţele economice generale… Trebuie să existe o pregătire pentru a subordona propriile interese, în multe cazuri, intereselor comune ale Comunităţii Europene."
Unul dintre coautori scria că "economia naţională clasică e moartă… destinul comunitar este cel al unei economii europene… destinul şi extinderea cooperări europene depinde de un nou plan economic unitar". Un alt coautor obseva că "Avem sarcina de a realiza o Comunitate europenă…. Sunt convins că acesta efort va continua după sfârşitul războiului. "
Următoarele fraze vor explica aceste lurcuri: Principalul autor al cărţii a fost ministrul nazist al economiei, totodată criminalul de război, Walther Funk. Ceilalţi doi coautori au fost academicianul nazist Heinrich Hunke şi demnitarul Gustav Koenig. Ei nu erau nişte excentrici printre nazişti. Ordinele lui Goering din 1940 prevedeau un proiect pentru o "unificare economică pe scară largă a Europei". În acelaşi an, Goebbels compara drumul spre unificare al Germaniei din secolul 19 cu cel de unificare al Europei din secolul 20, afirmând totodată că "peste 50 de ani, oamenii nu vor mai gândi în termeni de ţări".

Aceiaşi veche "Nouă Europă"?

Ribbentrop a propus în 1943 un plan pentru o confederaţie europeană. Seyss-Inquart, gauleiter (guvernator) al Olandei, spunea că "Noua solidaritate europeană şi cooperare economică vor duce la o rapidă creştere a prosperităţii, odată ce graniţele economice naţionale sunt înlăturate."
Şi alţi oficiali nazişti gândeau la fel. Quisling spune că nu există nici o opoziţie între naţional-socialism şi cooperarea economică europeană. Un ministrul francez din guvernul de la Vichy, Jacques Benoist-Mechin afirma că Franţa trebuie "să abandoneze naţionalismul…şi să-şi ia locul în Comunitatea Europeană, cu demnitate."
După cuvintele lui Rodney Atkinson, "Comunitatea Europeană a fost în intenţia naziştilor… drept o cauză comună împotriva Marii Britanii… şi ca un sistem de liber schimb.". În cartea sa, "Cercul complet al Europei" (pag. 92-93) , Rodney Atkinson enumeră o listă de paralele între "Europa lui Hitler" şi "Europa de azi":

  • Europaische Wirtshaftsgemeinschaft
  • Comunitatea economică Europeană.

  • European Currency System
  • European Exchange Rate Mechanism
  • Europabank (Berlin)
  • European Central Bank (Frankfurt)
  • European Regional Principle
  • Committee of the Regions
  • Common Labour Policy
  • Social Chapter
  • Economic and Trading Agreements
  • Single Market

Următoarele citate sunt de asemenea interesante: "Doar germanii pot organiza cu adevărat Europa…" (Goebbels) "Viitorul va aparţine germanilor atunci când vom construi Casa Europei…"(Helmuth Kohl) "Sistemul economic anglo-saxon, economia naţională clasică, este mort…"(Heinrich Hunke) "Este esenţial să stabilim o unică monedă europeană pentru a contracara valorilor anglo-saxone."(ministrul belgian de finanţe, Phillipe Maystadt,1996)
Nu vreau să insinuez că toţi "eurofilii" sunt apropiaţi de ideologia nazistă. Evident, ei nu împărtăşesc rasismul lui Hitler. Fără îndoială sunt democraţi liberari. Totuşi, toate regimurile totalitare se bazează pe concentrarea puterii în mâinile unei birocraţii centrale. Cu toţii vor să controleze viaţa privată a cetăţenilor şi să dea directive fără a consulta un parlament liber ales. Pe scurt – poate că eurocraţii nu au o ideologie totalitară, dar au un compartament care aminteşte de totalitarism. Pentru mai multe detalii, recomand cărţile: "Europe's Full Circle" de Rodney Atkinson, "The Tainted Source" de John Laughland şi "Britain Held Hostage" de Lindsay Jenkins. Click for stockist details

Un gând de final: Naziştii au folosit referendumul pentru a prelua puterea din mâinile reprezentanţilor poporului şi a o concentra în mâinile lor. În perspectiva unui referendum în Marea Britanie pentru trecerea la moneda UE şi faţă de pericolul concetrării puterii economice în mâinile unei Bănci Centrale Europene practic incontrolabile – ţineţi minte un singur lucru: Acest drum e fără întoarcere! Nu păşiţi pe el!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: