UE are o problema de imagine?

28 Octombrie, 2005
In ultima vreme, se intetesc comentariile conform carora toate necazurile UE se trag de la faptul ca nu stie sa-si „prezinte marfa”. Esecul Constitutie Europene, acuzatiile tot mai frecvente de coruptie, criticile asupra birocratiei aduse Bruxelles-ului, temerile ca UE reprezenta o amenintare la adresa identitatii nationale a statelor, revoltele tot mai dese impotriva directivelor europene – toate acestea ar avea o cauza comuna: incapacitate UE de a se farda suficient.

La ora actuala, europenii au doua concepte distincte – in ciuda intentiei UE de a le asimila unul celuilalt – Europa si Uniunea Europeana. Europa este definita prin istorie, cultura, traditii, religia crestina, independenta si suveranitatea nationala. Uniunea Europeana este o „marca comerciala” cu o istorie scurta, „stampilata” nu fara temei cu cuvinte ca ‘birocratie’, ‘compromis’ si ‘renuntare la suveranitatea nationala’. Spun nu fara temei, fiindca visul idealist de a creea o Europa a pacii si in care cooperarea intre tari sa nu stirbeasca identitatile nationale si traditiile fiecareia a fost inlocuit treptat de conceptiile mercantile ale unei pieti unice excesiv de reglementate si controlate de o birocratie supranationala. Cel mai pregnant simbol al UE este moneda UE, nu pacea.

Putini stiu azi ca autorul steagului cu 12 stele a fost un modest functionar la Consiliul Europei, angajat al serviciului de curierat, pe nume Arsene Heitz. Cele 12 stele nu reprezinta, asa cum s-ar crede, un numarul de state care faceau parte din UE atunci cand s-a adoptat acest steag (o lung perioada de timp, in Comunitatea Economica Europeana au fost intr-adevar exact 12 state) , ci este un simbol al unitatii. De asemenea, culoarea albastra simbolizeaza pacea (la fel ca drapelul Natiunilor Unite).

In urma cu o luna, intr-un articol din Financial Times se afirma ca, Comisia Europeana l-ar fi recrutat pe Simon Anholt, un consultat britanic in publicitate care a lucrat la promovarea unor firme ca Microsoft, Unilever sau Coca-Cola. Referindu-se la acest subiect, Anholt a facut o declaratie cel putin socanta, comparand UE cu nici mai mult si mai putin decat reteaua AlQaida!!! Mai exact, Anholt a spus ca „A schimba o marca multinationala este mult mai complicat decat a schimba marca unei tari sau a unei companii a carei structura de comanda este clara. (…) Indelungata mea experienta imi sugereaza ca se cauta un model pentru UE precum cel al AlQaida, cu celule separate, care se influenteaza una pe cealalta“. Ca o reactie la aceasta declaratie, Comisia Europeana a dezmintit orice legatura pe care ar avea-o cu Simon Anholt. Si probabil ca a renuntat la colaborarea sa, daca aceasta a avut intr-adevar loc.

Zilele trecute, la un an de la respingerea de catre francezi a Constitutie UE, presa vorbea de o modificare a denumirii de „Constitutie a UE” in cea de „Lege de baza a UE”. Se spera astfel ca acest cuvant „Constitutie”, care implica prea evident ideea unui suprastat, (ceea ce dealtfel UE chiar este) sa fie inlocuit printr-unul care sa linisteasca temerile electoratului european. Bineinteles, e vorba doar de inca o manipulare prin limbaj – mai pe romaneste, aceiasi Marie cu alta palarie. Dealtfel, Germania si Israelul de exemplu, nu au „Constitutii” ci doar „Legi fundamentale”. Ceea ce nu inseamna ca Germania si Israelul nu sunt state.

Printre putinele lucruri bune pe care le semnalez, este acela ca intentia Comisiei Europene de a obliga marcarea produselor fabricate in tarile europene cu „made in EU” a dat gres datorita opozitiei tarilor europene. Nu se stie insa cat timp va mai rezista aceasta opozitie.

Care ar fi concluzia? Uniunea Europeana incearca sa vopseasca si mai mult cioara cu care umbla. Baza fundamentala a acestei organizatii este minciuna: minciuna ca UE ar fi doar o piata de liber schimb; minciuna ca intrarea in UE nu inseamna de fapt renuntarea la suveranitatea nationala; minciuna ca UE nu doreste sa devina un imperiu care sa desfiinteze tarile europene; minciuna ca regionalizarea pe care o impune nu este o forma noua de ‘sovietizare’ a popoarelor europene. Cei care prefera sa poarte ochelari de cal mai cred inca in aceste minciuni – dar oamenii nu pot fi dusi cu zaharelul la nesfarsit. Sunt semne ca tot mai multi cetateni europeni (si, sa speram, cat mai multi romani) incep sa se trezeasca si sa-si dea seama ce inseamna cu adevarat acest monstru numit „Uniune Europeana”. Ma tem insa ca va fi prea tarziu – iar UE va fi capatat suficienta putere ca sa lepede masca ipocriziei si sa-si dezvaluie pe deplin intreaga figura groteasca.

Anunțuri

Protectia consumatorilor impotriva vointei lor.

12 Octombrie, 2005


Oficiul pentru protecţia consumatorilor este una din instituţiile fruntaşe pe ramură în ceea ce priveşte adoptarea standardelor necesare integrării României în Europa.

“Consumatorul este cea mai tîmpită formă de viaţă de pe planeta Pămînt”, glăsuieşte axioma tuturor birocraţilor europeni care se îndeletnicesc cu ocrotirea consumatorilor, iar omologii români au învăţat bine lecţia. Dacă n-ar fi ei, birocraţii, cît ar mai pătimi săracii consumatori! E limpede, nu se poate avea încredere în aceşti consumatori, ca să-şi aleagă singuri mărfurile pe care să le cumpere. Ei, birocraţii, trebuie să stabilească cine, de unde şi ce cumpără.

De pildă, laptele se poate cumpăra de la magazin, pasteurizat şi cu 1,8% grăsime, cu 25000 lei/litru sau din piaţă, de la ţărani, nepasteurizat, mai gras decît în magazin (dar fără etichetă care să arate exact procentajul de grăsime), cu 20000 lei/litru. O hotărîre a administraţiei pieţelor din Timişoara a interzis vînzarea laptelui în pieţe. Piaţa ţărănească, care scapă controlului birocraţilor, este de mult considerată un rău care trebuie tolerat doar vremelnic.

Sigur, această măsură s-a luat în folosul nostru, al consumatorilor. Laptele ăla nepasteurizat se poate strica, birocraţii vor să ne ferească de asemenea încercări ale soartei. Un singur lucru nu înţeleg: cînd vom fi consideraţi şi noi, cetăţenii, ca avînd discernămîntul să ne apărăm singuri interesele?

Pînă una-alta, singurul efect practic al măsurii luate de autorităţi este că ţăranii continuă să vîndă lapte, dar o fac pe ascuns. Respectarea legii este considerată, atît de ţărani cît şi de clienţii acestora, un lucru care îi preocupă doar pe proşti. Nu ştiu dacă interzicerea comercializării laptelui în pieţe ne ajută la integrarea în Uniunea Europeană, dar e sigur că ajută la răspîndirea nihilismului juridic în rîndul cetăţenilor.
PS: Consumator – ce sintagmă degradantă faţă de cea de cetăţean.


Paralele intre UE si al treilea Reich.

5 Octombrie, 2005


Adeseori se spune că naziştii şi fasciştii sunt doar nişte extremişti xenofobi şi naţionalişti, în totală opoziţie faţă de "bunele" organizaţii internaţionale cum ar fi UE. Însă, nu e neapărat aşa…

UE, un copil al războiului.

În 1942, a fost publicată o carte intitulată "Comunitatea europeană". Principalul său autor, doctor în economie, a argumentat în 1940 pentru o "Uniune a Europei Centrale" şi o "zonă economică europeană" şi pentru rate fixe de schimb – alfel spus, pentru o monedă comună (de genul euro).
În această carte, autorul a scris: "Nici o naţiune europeană nu poate atinge singură un înalt nivel de libertate economică, compatibil cu toate cerinţele sociale…. Formarea unor blocuri economice foarte largi urmează o lege naturală a dezvoltării… acordurile interstatale din Europa vor controla forţele economice generale… Trebuie să existe o pregătire pentru a subordona propriile interese, în multe cazuri, intereselor comune ale Comunităţii Europene."
Unul dintre coautori scria că "economia naţională clasică e moartă… destinul comunitar este cel al unei economii europene… destinul şi extinderea cooperări europene depinde de un nou plan economic unitar". Un alt coautor obseva că "Avem sarcina de a realiza o Comunitate europenă…. Sunt convins că acesta efort va continua după sfârşitul războiului. "
Următoarele fraze vor explica aceste lurcuri: Principalul autor al cărţii a fost ministrul nazist al economiei, totodată criminalul de război, Walther Funk. Ceilalţi doi coautori au fost academicianul nazist Heinrich Hunke şi demnitarul Gustav Koenig. Ei nu erau nişte excentrici printre nazişti. Ordinele lui Goering din 1940 prevedeau un proiect pentru o "unificare economică pe scară largă a Europei". În acelaşi an, Goebbels compara drumul spre unificare al Germaniei din secolul 19 cu cel de unificare al Europei din secolul 20, afirmând totodată că "peste 50 de ani, oamenii nu vor mai gândi în termeni de ţări".

Aceiaşi veche "Nouă Europă"?

Ribbentrop a propus în 1943 un plan pentru o confederaţie europeană. Seyss-Inquart, gauleiter (guvernator) al Olandei, spunea că "Noua solidaritate europeană şi cooperare economică vor duce la o rapidă creştere a prosperităţii, odată ce graniţele economice naţionale sunt înlăturate."
Şi alţi oficiali nazişti gândeau la fel. Quisling spune că nu există nici o opoziţie între naţional-socialism şi cooperarea economică europeană. Un ministrul francez din guvernul de la Vichy, Jacques Benoist-Mechin afirma că Franţa trebuie "să abandoneze naţionalismul…şi să-şi ia locul în Comunitatea Europeană, cu demnitate."
După cuvintele lui Rodney Atkinson, "Comunitatea Europeană a fost în intenţia naziştilor… drept o cauză comună împotriva Marii Britanii… şi ca un sistem de liber schimb.". În cartea sa, "Cercul complet al Europei" (pag. 92-93) , Rodney Atkinson enumeră o listă de paralele între "Europa lui Hitler" şi "Europa de azi":

  • Europaische Wirtshaftsgemeinschaft
  • Comunitatea economică Europeană.

  • European Currency System
  • European Exchange Rate Mechanism
  • Europabank (Berlin)
  • European Central Bank (Frankfurt)
  • European Regional Principle
  • Committee of the Regions
  • Common Labour Policy
  • Social Chapter
  • Economic and Trading Agreements
  • Single Market

Următoarele citate sunt de asemenea interesante: "Doar germanii pot organiza cu adevărat Europa…" (Goebbels) "Viitorul va aparţine germanilor atunci când vom construi Casa Europei…"(Helmuth Kohl) "Sistemul economic anglo-saxon, economia naţională clasică, este mort…"(Heinrich Hunke) "Este esenţial să stabilim o unică monedă europeană pentru a contracara valorilor anglo-saxone."(ministrul belgian de finanţe, Phillipe Maystadt,1996)
Nu vreau să insinuez că toţi "eurofilii" sunt apropiaţi de ideologia nazistă. Evident, ei nu împărtăşesc rasismul lui Hitler. Fără îndoială sunt democraţi liberari. Totuşi, toate regimurile totalitare se bazează pe concentrarea puterii în mâinile unei birocraţii centrale. Cu toţii vor să controleze viaţa privată a cetăţenilor şi să dea directive fără a consulta un parlament liber ales. Pe scurt – poate că eurocraţii nu au o ideologie totalitară, dar au un compartament care aminteşte de totalitarism. Pentru mai multe detalii, recomand cărţile: "Europe's Full Circle" de Rodney Atkinson, "The Tainted Source" de John Laughland şi "Britain Held Hostage" de Lindsay Jenkins. Click for stockist details

Un gând de final: Naziştii au folosit referendumul pentru a prelua puterea din mâinile reprezentanţilor poporului şi a o concentra în mâinile lor. În perspectiva unui referendum în Marea Britanie pentru trecerea la moneda UE şi faţă de pericolul concetrării puterii economice în mâinile unei Bănci Centrale Europene practic incontrolabile – ţineţi minte un singur lucru: Acest drum e fără întoarcere! Nu păşiţi pe el!