Despre votul francezilor impotriva Constitutiei UE.

Ziua de 29 mai 2005 va rămâne veşnic în istoria Europei ca un act de profundă democraţie ce vine să demonstreze o dată în plus faptul că: democraţia împotriva poporului nu este democraţie. Leviathanul a primit o lovitură importantă, şi probabil că va mai primi astfel de lovituri în ţările europene unde mai există o minimă democraţie (adică unde poporul este consultat asupra constituţiei UE). Poporul francez, după cum a spus marele om politic francez Jean Marie Le Pen, a dovedit că este un popor mare.
În ciuda unei propagande deşănţate pentru "Constituţia UE" şi a susţinerii făţişe din partea guvernului şi a preşedintelui Franţei, poporul francez şi-a demonstrat voinţa de libertate, spunând un "Non" hotărât autocraţilor de la Bruxelles. Să ne reamintim că şi în 1992, când a avut loc un referendum pentru "tratatul de la Maastricht", votul pro-UE în Franţa a fost cu puţin peste 50 la sută (ceea ce ne duce cu gândul la "mici ajustări"). Poporul francez a simţit timp de un deceniu pe pielea lui "binele" oferit de birocraţii UE: scăderea nivelului de trai, şomaj, polarizare socială, privatizarea serviciilor publice, pierderea suveranităţii naţionale, distrugerea culturii franceze etc.
Unul dintre cele mai ipocrite argumente aduse de susţinătorii lui "oui", după vot, a fost acela cum că poporul francez a votat în necunoştinţă de cauză. Acest lucru este perfect adevărat! Dar oare ei, de ce nu au luminat poporul francez asupra ceea ce înseamnă Constituţia UE? De ce au aruncat doar vorbărie goală şi nu au spus nimic concret? Vă spun eu: Dacă francezii ar fi ştiut ce înseamnă constituţia UE ar fi votat în proporţie de 99% împotriva ei, nu doar 55% (cifra reală probabil că e mai mare; în Olanda, pentru un referendum cu acelaşi subiect, sondajele indică un vot împotrivă de 80%, dar oficial 63% dintre olandezi au respins constituţia UE. Cazul Spaniei nu e un contrargument, ţinând cont de faptul că nici jumătate dintre alegători nu au participat la referendum – ceea ce în mod normal ar fi trebuit să îl anuleze!)! Dealtfel, cei care au vrut să impună această odioasă constituţie s-au bazat tocmai pe neinformarea oamenilor simpli. Şi iată că au eşuat! Dealtfel, singurii care au adus argumente reale au fost susţinătorii lui "non". Este bine, oricum, că s-a terminat aşa. S-ar fi putut "întâmpla" ca în România cu parodia de referendum pentru schimbarea de Constituţie din 2004. De asemenea, s-ar fi putut întâmpla să nu fie nici un fel de referendum – iar tratatul să fie aprobat direct de parlament (cazul Germanie şi al noilor ţări "integrate").
Sunt conştient că programul de subjugare al ţărilor europene de către elita birocratică UE nu va fi oprit, ci doar încetinit. Poate mai important decât acest rezultat, este semnalul transmis urbi te orbi: nu se poate guverna democratic împotriva poporul . Mi-e teamă că birocraţii UE vor înţelege acest semnal tocmai în sensul de a elimina şi aparenţele de democraţiei pe care le mai afişează. Totuşi, pentru noi românii acest rezultat este un motiv de bucurie sau cel puţin de deşteptare pentru cei care încă mai visează că odată cu intrarea în UE va curge lapte şi miere. Dacă francezii care au suportat deja jugul UE timp de zeci de ani se zbat să scape, oare noi, românii nu trebuie să ne punem întrebări? Trebuie să simţim pe pielea noastră ceea ce simt de exemplu cetăţenii ţărilor Americii Latine din partea "bunăvoinţei" americane pentru a înţelege cât de distrugător este să fii o colonie străină? Am uitat oare ce înseamnă să trăim în totalitarismul comunist pentru a ne abandona în braţele altuia şi mai perfid şi mai neomenos, totodată?
Poporul francez a dat o lecţie de democraţie. Să nu uităm că epoca modernă a fost inaugurată de revoluţia franceză din 1789! Acesta este doar începutul unei noi revoluţii – o revoluţie a oamenilor simpli împotriva neototalitarismului. Pe 29 mai 2005, Franţa autentică şi Europa autentică au învins! Şi trebuie să-i mulţumim marelui popor francez pentru acest lucru! Să mulţumim Franţei, care nu este nici Jac şi nici Rac! Pentru toate aceste motive, îmi înclin cu respect capul şi spun încă o dată: MERCI, LA FRANCE!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: