Lituania interzice camioanele “tolerantei”.

Sursa: http://www.frontpress.ro

Pentru al doilea an consecutiv, a fost interzisă apariţia pe şoselele publice lituaniene a unui camion închiriat de Uniunea Europeană spre a fi folosit drept o platformă de promovare şi răspândire a acceptării homosexualităţii. Sosirea camionului în Vilnius fusese programată pentru 20 august, iar pe data de 22 urma să sosească în Kaunas. Dar primarii celor două oraşe au refuzat să admită pătrunderea camionului în localităţile pe care le administrează, acesta fiind nevoit să fie parcat pe teren privat, lângă un supermarket. În mai 2007, guvernul lituanian interzisese accesul complet al unor astfel de camioane de propagandă în ţară.

Cunoscute şi sub denumirea de „camioanele antidiscriminare”, imensele vehicule galbene au întreprins călătorii în Uniunea Europeană încă din 2003, purtând inscripţia: „Pentru diversitate. Împotriva discriminării.”. În teorie, ele ar trebui să atragă trecătorii prin „activităţi care celebrează diferenţele” astfel încât aceştia să poată „explora problemele discriminării şi diversităţii”. Cu toate acestea, Juozas Imbrasas, primarul oraşului Vilnius, consideră că ele reprezintă o foarte slab mascată „propagandă homosexuală”. Primarul din Kaunas, Andrius Kupcinskas, a declarat ca „festivalul homosexual ar stârni multe emoţii negative”.

UE, o noua URSS!

Foarte interesanta recenzia lucrarii lui Vladimir Bukovski, "Uniunea Europeană… o nouă URSS?", recenzie publicata in original pe bookblog.ro: Text preluat: eurosceptic.ro


Nu este nimic nou în a afirma că UE este una dintre cele mai recente obsesii naţionale. Dacă la începutul anilor ’90, clasa conducătoare se încorda într-un găunos „Nu ne vindem ţara” (slogan cât se poate de previzibil, – populaţiei i se livrase sistematic, după sfânta reţetă comunistă, imaginea unui Occident hulpav, ros de cancerul capitalismului), de câţiva ani buni, aceeaşi clasă conducătoare trimite bezele Bruxelles-ului, în timp ce se străduie să plombeze cu acquis comunitar cariile sociale autohtone.

Ce este UE pentru noi? Pentru cei mai mulţi dintre români, UE este e numele de cod al unui jandarm continental, cu glas patern, studii superioare şi cravată, mirosind a Dior şi a bună-credinţă, singurul care „îi mai poate scutura” pe aleşii noştri cei corupţi. Cineva exulta pe forumul unui ziar: „Vad in organismele UE singura noastra salvare din mocirla imoralitatii in care ne tavalim de atat de mult timp’’. Deci, singura modalitate prin care am putea să scăpăm de mizeria lăsată de comunism şi perpetuată cu meticulozitate după Revoluţie.

O instanţă universală, în drept să dea directive vizavi de mărimea castraveţilor, gradul de curbură al bananelor şi beţelor de chibrit (nici o exagerare, cei neinformaţi pot verifica), cercetarea ştiinţifică, transhumanţa şi libertatea de exprimare pe internet* (recent s-a pus problema înregistrării bloggerilor din UE!**), ţigărilor şi băuturilor energizante. Dar, pe de altă parte, un donator universal, care pompează generos bani (ne)rambursabili pentru comunele sărace, pentru infrastructură, pentru agricultură şi educaţie. Un prieten al democraţiei, al păcii şi drepturilor omului. Un Olimp al experţilor, al specialiştilor, al tehnocraţilor. Un paradis aseptic al bunurilor, confortului, plăcerii, lipsei de prejudecăţi dar şi al eficienţei, corectitudinii (politice), transparenţei şi ordinii. Furnizorul unic de fericire.