Kosovo

Sursa: http://www.romare.ro

KOSOVO este leagãnul Statului sîrb – le place sîrbilor sã spunã. Si este adevãrat. În secolul XIV, Kosovo fãcea parte din Serbia. Mai mult, aici s-a dat lupta decisivã pentru salvarea acestui stat, în fata principalului pericol pentru lumea crestinã balcanicã: invazia otomanã. La 15 iunie 1389, la Kosovopolje (Cîmpia Mierlei), cneazul Lazãr a fost înfrînt de turci si ucis. Tîrziu, abia în secolul XIX, dupã 600 de ani, reapare o Serbie independentã; Kosovo i se raliazã în 1913. În timp, balanta etnicã a fost înclinatã în favoarea albanezilor trecuti la islamism. Pentru a slãbi Serbia – posibil pion al Rusiei în Peninsula Balcanicã dupã destrãmarea cu impuls occidental a Iugoslaviei –, Occidentul i-a incitat pe albanezii din Kosovo împotriva Serbiei; în aceeasi directie a actionat si Albania, dornicã sã devinã „Mare“. Si, astfel, a început valul de atentate împotriva sîrbilor, care au fost constrînsi sã rãspundã. Abil manevratã, mass-media occidentalã a prezentat doar actiunea fortelor de ordine sîrbesti, în acest fel creîndu-se în rîndul opiniei publice apusene imaginea unei Serbii agresive care actiona feroce împotriva unor albanezi blînzi si dornici de democratie. Condamnarea Belgradului a ajuns pînã la acceptarea bombardãrii lui de cãtre SUA. În Kosovo emisari occidentali i-au îndemnat pe albanezi sã emigreze în massã; si pentru a-i convinge sã plece mai repede, aviatia americanã a bombardat intens regiunea, sub pretextul luptei contra sîrbilor. Au fost peste 1.500.000 de refugiati, majoritatea plecati de teama avioanelor trimise de Washington si nu de teama soldatilor trimisi de Belgrad. Practic, din 1999, Kosovo s-a rupt total de Serbia, administratia fiind internationalã.

Duminica, conducerea de la Pristina a anuntat independenta formalã a provinciei. Desigur, faptul nu a constituit o surpriza, fiind pregatit de mult timp. Raman insa cateva intrebari retorice: A fost actiunea antialbanezã a Belgradului asa cum au prezentat-o occidentalii? A fost rãzboiul NATO contra Belgradului just? Este îndreptãtitã si conformã dreptului international ruperea unei pãrti din Serbia? La toate aceste întrebãri rãspunsurile sînt negative. Încã o datã – ca de atîtea ori în Istorie – o tarã micã suportã opresiunea Marilor Puteri. Mai de mult se trecea la fapte de acest fel fãrã nici o motivatie. Si în secolul XX, însã, se cautã justificãri ale agresiunilor. Cum mai peste tot în Europa populatiile sînt amestecate, Hitler a gãsit pretextul ideal: apãrarea drepturilor minoritãtilor. Occidentalii de azi au preluat pretextul.