Sursa: A. Isidor, ro.altermedia.info
NEAMUL NOSTRU românesc trece printr-o experienţă istorică nouă: alegerile pentru Parlamentul European sau europarlamentarele. Adicătelea politicienii – spun politicieni pentru că oamenii politici sunt foarte rari, în general în istorie, iar în spaţiul nostru, carpato-danubiano-pontic lipsesc cu desăvârşire – vin la popor pentru a cere/ a primi dreptul de a-i reprezenta în Parlamentul European. Trecând peste prestaţia jalnică a aleşilor neamului în parlamentul naţionale, nu putem să nu remarcăm ipocrizia şi imoralitatea politicienilor mioritici.
După ce au făcut posibilă aderarea ţării la Uniunea Europeană prin dezinformare şi manipulare, hoţeşte putem spune, pentru a îndeplini ordinele stăpânilor lumii, acum se întorc la popor pentru a căpăta acea aparenţă de voinţă populară, acea aparenţă de legitimitate. Corect era, ca la vremea respectivă, în mod democratic – concept la care vom reveni – să se fi prezentat astfel: fiecare capitol de negociere din Tratatul de aderare fi fost prezentat prin mass-media sau prin alte mijloace de informare, cu avantajele şi dezavantajele lui, apoi, în cunoştinţă de cauză, prin referendum cetăţenii puteau hotărî dacă doresc sau nu să adere la o structură europeană.
Mai mult, preşedintele Băsescu, degrabă vărsătoriu de referendum nevinovatu, când este vorba de interesele proprii-personale şi de grup ale domniei sale avea obligaţia de a cere consultarea poporului, după ce acesta a fost corect şi transparent informat, asupra avantajelor şi dezavantajelor integrării – oare câţi români ştiu că bucuria de a fi cetăţeni ai UE costă statul român peste un miliard de euro anual, contribuţie la Bugetul Uniunii (mai precis 1,15 miliarde Euro, pentru anul 2007)?
Publicat de epimeteu 