Acest dicton antic isi pastreaza intacta actualitatea, iar politica UE nu face decat sa-l confirme pe zi ce trece. Unul dintre scopurile nedeclarate (dar evidente pentru toata lumea) ale UE il reprezinta distrugerea statelor nationale europene, pentru a putea fi inghitite mai usor de vastul Imperiu in devenire. Unul dintre mijloacele preferate de UE in atingerea acestui scop, il reprezinta regionalizarea, federalizarea si autonomizarea diferitelor provincii din statele europene.Cazul Iugoslaviei este unul aparte, dar plin de invataminte. Un stat federal puternic, care constituia un ghimpe in coasta viitoarei UE, a fost distrus cu ajutorul unei politici subversive care a exacerbat tensiunile etnico-religioase ducand la un razboi distrugator. A urmat interventia NATO din 1999 care a pus la pamant ceea ce mai ramasese intact. Nu e deci de mirare, ca acum, Serbia ingenuncheata a inceput “negocieri de aderare” la UE. Cu alte cuvinte: va facem bucatele, apoi va integram prin parti! O “stralucita” lectie de istorie scrisa cu sangele a zeci de mii de morti.
Cehoslovacia s-a destramat prin buna intelegere. “Modelul” yugoslav nu a functionat in Romania, desi s-a incercat aplicarea lui in 1990. Din pacate insa, noi ne-am distrut singuri tara si am pus-o plocon la picioarele UE, cu un entuziasm demn de cauze mai bune. Iar acum, a inceput procesul de regionalizare a Romaniei prin creearea unor asa-numite “euroregiuni de dezvoltare”, un eufemism care semnifica federalizarea tarii noastre.
In Italia, de exemplu, regiunile au parte de o autonomie tot mai ridicata. Chiar si in Marea Britanie, Scotia, Anglia, Irlanda de Nord, Tara Galilor au parte de autonomie extinsa. Dupa autonomia aproape totala obtinuta de Catalunia in urma cu doi ani in cadrul Spaniei, iata ca a venit si randul Belgiei sa se confrunte cu aceeasi problema.
Tema divizarii a fost lansata chiar de premierul tarii. Tensiunile dintre flamanzi si valoni au ajuns la punctul maxim, iar reformele pe care premierul belgian Yves Leterme doreste sa le puna in aplicare cat mai repede (este vorba de acordarea unor puteri sporite parlamentelor regionale) schiteaza deja certificatul de deces al Belgiei. Gafand cu seninatate, mai mult sau mai putin voit, Leterme a declarat ca „Belgia este un accident al istoriei”. Flamandul Leterme a explicat ca parlamentele din cele trei regiuni (Flandra, Valonia si Bruxelles) ar putea obtine dreptul de a stabili taxele si impozitele, prerogative care ar consfinti destramarea Belgiei. Pozitia premierului nu este cu nimic surprinzatoare. Leterme a fost premier al regiunii flamande inainte sa fie desemnat de regele Albert al II-lea sa formeze un guvern national dupa alegeri. Drept urmare, el este acuzat de francofoni (valoni) ca incearca sa sape groapa statului belgian pentru a ramane la conducerea unui stat flamand puternic.
Nu e de mirare ca Belgia, unde se afla capitala Imperiului UE, este pe cale de a fi impartita. Politica UE isi vadeste pe zi ce trece eficienta distructiva. Prin manevrarea discretionara a unor importante fonduri banesti catre “euroregiuni”; printr-o propaganda desantata dar utila scopurilor sale; prin promovarea unei imigratii nestavilite neeuropene; prin impunerea unei ideologii de factura totalitara, political corectness, care condamna orice sentiment national; statele nationale europene au fost subminate pe zi ce trece. Sa nu ne amagim – timpul e scurt. Cand “constitutia UE”, indiferent ce nume eufemistic va purta, va fi impusa popoarelor europene (fiindca de referendumuri nu se mai pune problema dupa “esecurile” din Olanda si Franta), nu va mai exista in Europa decat un singur stat: UE. (Sigur, vor mai exista tarile nealiniate, Elvetia, Norvegia, Islanda.. dar nu se stie cat mai pot rezista in fata Monstrului! Probabil ca nu prea mult.)
